Despre ce înseamnă „a gândi cu capul în găleată”

„A gândi cu capul în găleată”/„a avea o găleată pe cap” înseamnă a vedea lumea exclusiv din perspectiva propriilor cunoștințe, valori, credințe și dorințe, ratând tot ce nu corespunde acestora. „Găleata” este filtrul pe care-l constituie propriile limite cognitive, amplificate de intenția subordonării întregii lumii la interesele noastre. Expresia implică a ne limita perceperea lumii, considerând că există doar ceea ce vedem (ce reușim noi să înțelegem). Ea înseamnă, într-un sens general, și a vedea lumea dintr-o singură perspectivă, ratând-i complexitatea.

Pentru a fi mai ușor de înțeles: într-o interpretare literală când avem capul în găleată percepem doar sunetele și imaginile pe care noi le generăm. În sensul metaforic avut în vedere de această expresie, „a gândi cu capul în găleată” înseamnă a percepe doar sensurile pe care tot noi le generăm, fiind închiși total în fața oricărei noutăți.

Expresia s-a ivit în spațiul anglo-saxon sub forma Head in a Bucket.[1]  Strategiile de marketing au încercat să utilizeze metafora în interes comercial, J. Allen publicând în 2019 cartea Bucket Heads: Take the Bucket Off Your Head.[2]

donald_trump_gop

Această imagine are rostul de a demonstra utilizare expresiei în S.U.A., fiind preluată de aici.

In cazul COVID înseamnă a ne concentra asupra aspectelor ce corespund intereselor noastre imediate, ratând interesul de perspectivă.

În actualul context „a gândi cu capul în găleată” implică și a rata „noua normalitate”, calibrându-ne comportamentele după „vechea normalitate”. Spre exemplu, a considera că purtarea măștii faciale într-un spațiu public constituie o încălcare a libertății individuale, refuzând să înțelegem că posibilitatea libertății este condiționată de necesitatea supraviețuirii (mergem la muncă – cel puțin majoritatea dintre noi – fără a ne pune zilnic problema modului în care munca ne îngrădește libertatea).

Gândim cu capul în găleată:

  • Când considerăm că COVID-19 nu există deoarece nu știm pe nimeni care să fi făcut această boală. „Găleata” în care ne ascundem capul este reprezentată de „oicumena personală”/lumea cunoscută în mod direct.
  • Când considerăm că întreaga poveste este de fapt o conspirație globală menită să…. „Găleata” este satisfacția pe care ne-o oferă certitudinea că noi înțelegem ce se întâmplă iar ceilalți nu pricep, eliberare pe care ne-o aduce identificarea unui vinovat, mulțumirea că nu trebuie să ne mai confruntăm cu incertitudinea într-un continu efort de donare a sensului pentru tot ce ni se întâmplă… „Găleata” este închiderea în fața realității pe care-o aduce cu sine fiecare teorie a conspirației.
  • Când avem deplină încredere în guvernanți, considerând că știu ei ce trebuie să facem. „Găleata” este reprezentată de uitarea forțată a unor adevăruri esențiale: puterea corupe, cunoașterea nu este obligatoriu corelată cu puterea, prostia nu are culoarea politică, interesele de afaceri ocupă un loc important și în perioadele de război etc. „Găleata” este, de asemenea, și privirea îngăduitoare pe care o aruncăm greșelilor guvernanților, considerând că deoarece „sunt ai noștri la putere” lucrurile trebuie privite într-o altă perspectivă.
  • Când credem fără a gândi suficient toate afirmațiile și promisiunile opoziției. „Găleata” este speranța pe care ne-o punem în promisiunile politicienilor, uitând că interesul lor este să-i votăm, fiind dispuși să afirme orice pentru a câștiga, ratând faptul că lupta împotriva pandemiei COVID-19 include și o zonă în care interesele politicienilor sunt diferite de cele ale cetățenilor: politicienii vor puterea în timp ce noi vrem sănătate și normalitate. Cele două tabere politice sunt concentrare într-o măsură semnificativă pe străduința de-a arunca vina una pe alta, în timp ce pe noi ne interesează siguranța personală.
  • Când nu privim critic informațiile oficiale, încercând să înțelegem dacă ele exprimă cunoaștere sau interes ideologic. „Găleata” nu este încrederea în guvernanți, ci comoditatea pe care ne-o aduce absența efortului de-a înțelege și speranța (neîntemeiată cognitiv) în competența lor.
  • Când criticăm neîntemeiat toate deciziile și recomandările oficiale. „Găleata” este acea formă de „împotrivire universală” la ce tot face Guvernul, refuzând să înțelegem că existența socială ar fi imposibilă în absența acestei forme de coordonare, că uneori ratăm necesitatea conformării la unele reguli în absența constrângerii, că tindem să extindem limitele libertății individuale peste libertatea altora.
  • Când ne încredem deplin în modelele sociale, în influnecerii tradiționali. „Găleata” este ratarea faptului că și ei sunt la fel de dezorientați ca noi, singura diferență fiind faptul că, asemenea politicienilor, reputația lor este bazată pe negarea incertitudinii. Or, modalitatea în care ne raportăm la incertitudine ar putea conta semnificativ în eforturile pe care le depune fiecare pentru siguranța personală.
  • Când credem că toți ceilalți au aceleași posibilități, constrângeri și riscuri cu noi, „găleata” pe care ne-o îndesăm pe cap determinându-ne să le criticăm comportamentele din această perspectivă.
  • Când credem că măsurile de restricție socială pot dura la infinit, ratând necesitatea construcției unor soluții alternative. „Găleata” este uitarea trecutului, ratarea faptului că oamenii au desfășurat comportamente din sfera normalului chiar și în cele mai crâncene perioade datorită unei creșteri în timp a toleranței față de extraordinar.

În general „a gândi cu capul în găleată” implică o formă de simplificare excesivă a explicării  realității, ce depășește principiul parcimoniei cunoscut ca Briciul lui Occam.

Este posibil ca explicațiile mele privind semnificația expresiei „a gândi cu capul în găleată” să fie de fapt un alt exemplu pentru ce înseamnă asta.

Precizare:

Atenția inițială asupra acestei expresii mi-a fost atrasă de interpretarea pe care i-o dă Robert M. Sapolsky în cartea Behave. Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele[3]: „gândirea cu capul în găleată” reprezintă tendința de a explica un fenomen din realitate recurgând la categoriile de explicații furnizate de o singură disciplină științifică, ratând astfel atât complexitatea realității cât și structura științelor (fiecare dintre ele fiind responsabilă de studierea unuia sau altuia dintre domeniile realității). Modalitatea în care o utilizează Sapolsky constituie o pledoarie pentru interdisciplinaritate pe care, subiectiv fiind (având capul în „găleata filosofiei”), tind s-o consider ca fiind de fapt specifică filosofiei.

 

Note:

[1] Alice Keys oferă în 2012 o prezentare generală a metaforei: My “Head in a Bucket” Metaphor, https://www.madinamerica.com/2012/05/my-head-in-a-bucket-metaphor/

[2] https://www.bucketheadsbook.com/

[3] Robert M. Sapolsky, Behave. Biologia ființelor umane în ipostazele lor cele mai bune și cele mai rele, Editura Publica, București, 2018, p. 16.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site