În căutarea identității
Disonanţa cognitivă constituie un foarte bun mecanism explicativ al diferitelor comportamente, în special în situaţia în care ruptura unităţii persoanei este evidentă. La polul opus se află ideea postmodernistă conform căreia unitatea persoanei este doar un postulat teoretic (derivat dintr-o viziune totalitaristă ce înglobează și individul), regula constituind-o de fapt actele disparate ale individului, circumstanțiale, reacțiile...
Cum relația dintre noi și societate este mediată de grupurile sociale în care suntem prinși, orice modificare de atitudine sau valori acceptată de grup tinde să fie percepută drept o schimbare a valorilor sociale. Exemplul se aplică și în cazul indivizilor izolați care vizionează numai anumite emisiuni sau filme, ele devenind fereastra sa către valorile sociale,...
Dreptul de a fi părinte este universal și cvasi-indiscutabil, deși unii părinți constituie surse de perpetuare a răului social. Tema mamei ca simbol al iubirii necondiționate față de propria odraslă este deja recurentă în cărțile mele. Simt nevoia de fiecare dată să-mi exprim uimirea în fața intensității iubirii materne și, totodată, gradului ei de indiferență etică....
Justificarea qualia în abordarea emoțiilor derivă din contextul necesar acordării semnificației pentru fiecare emoție, care constituie o condiție a conștientizării ei. Conștientizarea unei emoții o interpretăm în general ca având loc pe dimensiunea cognitivă a minții, deci ținând de donarea unui sens[1] (sentimentele constituind categoria generică de sensuri – metasensurile – sub semnul cărora așezăm de...
Închiderea în orizontul temporal al situației dă seama de cunoașterea celorlalți doar raportat la condițiile prezente, fără prea multe legături cu trecutul, cu istoria personală a fiecăruia[1], persoana fiind redusă la condițiile de afirmare permise de context[2]. Suplimentar, asistăm la nașterea unui limbaj special, adecvat acelui context, semn că mintea este din ce în ce mai...
Forțele situaționale pot avea, la limită, puterea de a transforma indivizii prinși în spațiul lor în zombie, anulând acțiunea conștiinței de sine prin forțarea unui simulacru al imaginii de sine. Din această perspectivă, cel mai comod ne este să gândim lucrurile sub semnul discontinuității, al specialului, al intervenției demonicului etc., izolând acel spațiu și acel timp...
Puterea situației ne modifică gândirea, uneori în structurile esențiale, deoarece în baza principiului coerenței[1] noi trebuie să ne păstrăm identitatea cu imaginea pe care ne-am făurit-o despre sine, chiar în condițiile încălcării unora din regulile logicii. Intervenția sistemului este deosebit de eficientă în acest plan, deoarece aduce cu sine o întreagă structură rațională sau pseudo-rațională,...
Putem vorbi și de o acțiune pozitivă a forțelor situaționale? În această ipoteză, eroismul, devotamentul etc., adică toate valorile sociale, nu ar ține nici ele de aranjarea trăsăturilor de caracter, ci de norocul de a te afla sub influența forțelor potrivite. Suplimentar, am putea spune, în mod naiv, că esența socialului o constituie diminuarea forțelor situaționale...
Orice lansare aduce cu sine păcatele în care pot cădea cei ce doresc să vorbească la un astfel de eveniment: discursul despre propria persoană părând că vorbesc despre autor sau carte, riscul exagerării atât în direcția criticilor cât și a laudelor, vorbitul pe lângă subiect, răfuiala cu autorul sau colegii etc. Fiind „victima” câtorva lansări m-am...
(Sculptură de D. Offiong) Pentru că modernitatea face parte din identitatea noastră (colectivă și individuală), constituind chiar mediul în care sunt posibile identitățile. Cum sensul propriei existențe poate fi gândit doar pe baza asemănărilor și diferențelor (chiar și dintr-o perspectivă religioasă), discursurile identitare sunt discursurile filosofice dominante în abordarea umanului. Identitatea omului modern pare a fi...
