În căutarea identității
Discursul lui Donald Tusk[1] a fost frumos, dar nu excepțional. Vestea tristă: este o rețetă pe care el o aplică tuturor statelor. Cu alte cuvinte, a fost un discurs făcut special pentru a-i emoționa pe români, bazat pe o rețetă ce si-a dovedit succesul în a emoționa și cetățenii altor state. Rețeta, combinațiile utilizate în cazul...
Politicienii români ne par din ce în ce mai proști, primul ministru al României, Viorica Dăncilă, figurând în topul listelor noastre. Povestea asta pare să ne inducă un sentiment de mulțumire, mintea noastră rulând rapid diferite argumente care ne avantajează. Unul dintre ele bănuiesc că sună cam așa: Noi suntem mai isteți decât ei. Fiind mai...
Îmi încep dimineața cu obișnuita lectură a presei de specialitate, „răsfoind” newsletter-ele diferitelor reviste de știință[1] în căutarea articolelor pe temele de interes personal. O încercare de a afla structura cotidianității unui alt tip de realitate, cea care generează contururile viitorului spunând ceva despre nivelul prezent al umanității. Omenirea este...
Inițiativa pentru liberalizarea pensiilor (a se vedea acest grup FB) este cea mai proastă idee de restructurare socială din ultima perioadă. Ea începe cu deviza „Nu vrem să fim o povară pentru copiii noștri!”, lăsând astfel să se înțeleagă că inițiatorii și aderenții la această idee resimt ca o povară plata pensiilor propriilor părinți. Există o...
Problema noastră o constituie neo-feudalismul, nu comunismul. Societatea actuală este marcată de o combinație dintre instituțiile formale moderne și relații sociale tradiționale. Dacă privim lucrurile în această paradigmă vom avea șansa să înțelegem conflictul dintre modernitate și epoca feudală pe care-l trăim, perpetuând racile ce afectează această societate cu mult înainte de comunism. Amploarea pe care...
Centenarul tinde să ne indice vinovații pentru parcursul istoric al acestei nații: noi înșine. Hunii, tătarii, turcii, rușii etc. pălesc subit în fața urgiei pe care-o pune în scenă prezentul, pe fondul toleranței noastre: intrarea în epoca neo-fanariotă. Abordarea ideologică a istoriei naționale a vehiculat narațiuni împănate cu accidente gonflate la nivelul unor mari evenimente, dorind să...
Prostia fudulă indică o cădere epistemică a unora dintre oameni, în cadrul căreia ei nu știu că nu știu. [1] Formula corectă este de fapt „nu știu ce (cred că) știu”, ea indicând implicit că oamenii afectați ar putea ști ceva. Dacă ar fi să ghicesc răspunsul cred că este simplu: știu că își pot impune...
Vă amintiți această scenă din filmul Analyze This / Cu nașu’ la psihiatru? Câteva elemente din ea par că rezumă realitatea acestor zile: Contextul în care se desfășoară. Discursul fără noimă al lui Ben Sobel (Billy Crystal), menit doar să salveze situația. Gestul ritualic al aceluiași Ben Sobel (tolerat/înțeles de Jelly), făcut pentru a genera iluzia...
„Pentru că poate!” – cred că este răspunsul cel mai simplu. „Poate” în această ecuație dă măsura puterii. Cu alte cuvinte, în joc este încercarea lui Caligula de a-și evalua puterea pe seama suportabilității unei populații, mirat și el tot mai mult de câte-i sunt permise. După cum bănuiesc că știți deja, Caligula nu-și numește de unul...
Sunt uimit de numărul mare al susținătorilor monarhiei apăruți după moartea regelui Mihai! Și sunt uimit de propria-mi uimire, în condițiile în care recrudescența unei forme de fundamentalism religios, pe care o observ de mai bine de două decenii, este suficientă de una singură pentru a-mi demonstra că deciziile majorității sunt departe de a fi raționale....
