De ce trebuie să mai poarte mască persoanele vaccinate?!

Așa cum arătam într-un text de la începutul lunii decembrie, dacă nu ținem cont de limitele științei în comunicarea publică atunci riscăm să alimentăm teoriile conspirației. Încerc aici o explicație a ceea ce pare un paradox: menținerea restricțiilor pentru cei vaccinați. Explicația poate fi dată sub forma unui răspuns la întrebarea:

Dacă vaccinul este așa de eficient atunci de ce persoanele vaccinate sunt obligate să mai respecte măsurile de protecție?

Voi împărți răspunsul la această întrebare în două părți distincte:

I. Din rațiuni științifice (cel mai important motiv)

1) Diferența dintre protecția personală și protecția altora în cazul vaccinării

În momentul în care discutăm de protecția asigurată de vaccinurile împotriva virusului avem în vedere două tipuri de protecții:

  1. Protecția împotriva bolii COVID-19. Spre exemplu, vaccinurile bazate pe ARN mesager indică o protecție (medie) împotriva bolii de 95%. Această informație ne spune ceva despre efectul vaccinării asupra protecției persoanei dar nu ne spune nimic privitor la posibilitatea ca acea persoană să se infecteze[1] ulterior și, pornind de aici, să-i infecteze pe alții. Cu alte cuvinte, lipsește o informație epidemiologică importantă: în ce măsură vaccinul protejează și împotriva răspândirii virusului.[2]
  2. Protecția împotriva infectării cu virusul SARS-CoV-2.[3] Este un indicator epidemiologic important, arătând riscul ca o persoană vaccinată să fie infectată SARS-CoV-2 (asimptomatic sau cu simptome) și să transmită virusul. Informațiile privind acest tip de protecție sunt în curs de colectare, ele trebuind să fie obținute în faza a IV-a a verificării unui vaccin (adică odată cu vaccinarea în masă). Spre exemplu, un analiză interimară dintr-un studiu desfășurat de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor Transmisibile (SUA), publicată în 29.03.2021, arată că , vaccinurile bazate pe ARN mesager au dovedit un nivel de protecție de cca. 90% împotriva infectării. Aceste informații încep deja să modifice comportamentele față de persoanele vaccinate. Spre exemplu, în România persoanele vaccinate cu ambele doze sunt considerate ca neavând risc de infectare după scurgerea a cel puțin 10 zile de la rapel, ele nemaifiind obligate să intre în carantină/să se autoizoleze.

2) Semnificația procentelor trebuie înțeleasă și contextual

Pentru a înțelege semnificația mult-discutatului concept al imunizării de masă[4] ne este utilă o analiză a unei secvențe simple din lanțul epidemic. Deoarece nivelul complexității este prea mare pentru o explicație ușor de înțeles, voi apela la o supra-simplificare.[5]

Să presupune că lanțul epidemic este alcătuit din trei verigi:

  1. Persoanele infectate. Pentru a ușura înțelegerea, luăm în considerare persoanele infectate în acest moment din România: 77881
  2. Transmițători. Îi denumim astfel deoarece considerăm că B reprezintă populația vaccinată. Considerăm că ea este de 1 mil. la ora actuală, riscul de infectare și transmitere a bolii intervenind în cazul a 10% din totalul celor vaccinați
  3. Reprezintă persoanele care riscă să fie infectate de transmițători.

Vom utiliza mai multe scenarii:

  1. Situația actuală, presupunând că:
  • doar B sunt cei vaccinați
  • fiecare membru al grupului B se întâlnește, în medie, cu alți 3 cetățeni diferiți (contact direct) din categoria A, riscul de se infecta fiind direct dependent de riscul celor trei cetățeni de a fi infectați.

Pentru A=0,4099%[6], în cei 3 mil. de cetățeni din grupa A întâlniți de cetățenii din grupa B se vor găsi următorul număr de persoane infectate:

3000000*0,4099%=12297

Pentru 12297 de cetățeni A infectați, cărora le-ar corespunde același număr de cetățeni B care-i întâlnesc[7], vom avea (rotunjit) 1230 de cetățeni B infectați (datorită vaccinului doar 10% dintre cetățenii B care intră în contact cu un cetățean A se vor infecta).

12297*10%[8]= 1229,7

Dacă fiecare B ar transmite infecția la câte un C, atunci vom avea 1230 cetățeni C infectați pe acest lanț de transmitere.

(De remarcat că dacă B nu ar fi vaccinați atunci am avea 12297 de cetățeni C infectați.)

  1. Situația ideală, presupunând că 60% din populație este vaccinată.

Populația C s-ar împărți în două grupuri:

  • Cei 60% vaccinați: 19000000*60%=11400000. Le aplicăm procentul de infectare actual după care îl reducem la 10% (ca urmare a vaccinării): 11400000*0,04099%=4672,86
  • Cei 40% nevaccinați: 7600000*0,4099%=31152,4

Numărului cetățenilor infectați în acest scenariu (4672,86+31152,4=35825,26) i-ar corespunde un procent de 0,1886% cetățeni infectați din populația totală.

Pentru cei 3 mil. A întâlniți de B vom avea: 3000000*0,1886%=5658. Adică B vor întâlni 5658 de A infectați

Asta ar însemna că vor fi infectați (rotunjit) 566 B.

Dacă 60% din C sunt vaccinați atunci numărul total de C infectați (presupunând transmitere de 1 la 1) va fi de (566*60%*10%)+(566*40%)=260,36.

Această simulare (forțată de dragul înțelegerii) ne arată că:

  • În scenariul de vaccinare a) transmiterea s-ar reduce la cca. 10%
  • În scenariul b) de vaccinare transmiterea s-ar reduce la cca. 2%.

Diferența de jumătate de ordin de mărime între cele două scenarii este principalul motiv pentru care se mențin multe dintre măsurile de protecție pentru cei vaccinați.

3) Existența superspreaderilor/super-transmițătorilor

Superspreaderii/super-transmițătorii sunt cetățenii infectați care transmit virusul SARS-CoV-2 la un număr mare de cetățeni. Dacă vom considera că într-un val epidemic media transmiterii (R) este de 2,5 (o persoană infectată transmite virusul la alte 2,5 persoane – în medie), super-transmițătorii pot ajunge la valori foarte mari. Ex. 30 în cazul polițistului pensionar de la Spitalul Gerotă.

Pentru a înțelege corect problema, existența superspreaderilor/super-transmițătorilor este determinată de mai multe cauze:

  • Caracteristici sociale – spre exemplu capacitatea mare de socializare sau o rețea socială foarte amplă[9]
  • Caracteristici contextuale – super-transmiterea este de obicei asociată anumitor tipuri de evenimente care implică prezența multor oameni, cum ar fi concertele, slujbele la biserică.
  • Anumite caracteristici individuale – acestea având o pondere mai mică.

Pentru a înțelege amploarea problemei în scop mnemotehnic putem utiliza formula lui Pareto, ea oferind o bună aproximare: 80% din persoanele infectate au fost infectate de 20% de transmițători.[10]

Cum influențează super-transmițătorii situația în cazul vaccinării? Problema este că cei cca. 10% cetățeni vaccinați dar care pot fi infectați au un risc necunoscut de a deveni super-transmițători. Evident, riscul este proporțional cu ponderea cetățenilor nevaccinați cu care vine în contact. Cu alte cuvinte, acest risc este redus odată cu creșterea numărului de cetățeni infectați.

În logica acestui argument putem observa că deși cetățenii vaccinați se dovedesc diligenți atât în privința protecției lor cât și în privința protecției altor persoane, ei suferă anumite îngrădiri ale libertății determinate de comportamentul altor cetățeni.[11]

II. Din rațiuni etice

Atâta timp cât nu toată populație are posibilitatea de a se vaccina, introducerea unor relaxări suplimentare pentru cei vaccinați ar genera o situație inechitabilă pentru cei care doresc să se vaccineze dar nu pot să o facă.

Putem lesne estima că situația se va schimba într-o măsură considerabilă în momentul în care se vor putea vaccina toți cei care doresc. Adițional, discriminarea pozitivă a celor vaccinați într-o astfel de situație va constitui o măsură de stimulare a vaccinării.

—————————————————————————————–

[1] În discuție este în special infecția asimptomatică (virusul există în organism, fără a genera simptome) și, în unele cazuri, la formele ușoară de boală COVID-19.

[2] În fapt știm că există un nivel semnificativ de protecție în baza altor date epidemiologice, în special cele legate de modalitatea răspândirii. Spre exemplu, o persoană infectată care face boala COVID-19 are o probabilitate semnificativă de a avea tusea drept unul dintre simptome. Orice pacient COVID-19 care tușește are o probabilitate mare de a răspândi virusul. O altă indicație o avem pe baza corelației (probabile) a încărcăturii virale cu tabloul simptomatic. Aceste exemple ne arată că avem deja o reducere a transmiterii virusului datorită reducerii probabilității bolii în cazul cetățenilor infectați. Ne interesează însă informațiile cu un grad mult mai mare de exactitate, respectiv creșterea nivelului de certitudine privind protecția împotriva transmiterii.

[3] De fapt formula corectă: cea împotriva riscului de a fi depistat pozitiv SARS-CoV-2, testarea fiind singura formă de verificare privind existența sau absența virusului.

[4] Conform specialiștilor imunizarea de masă ar conduce la stoparea pandemiei. Estimarea este că imunizarea de masă și-ar exercita efectele în momentul în care sunt imunizate (prin vaccinare; posibil să adăugăm și prin boală) între 60% și 70% din populație.

[5] Aceasta se depărtează de realitate în privința numărului de interacțiuni și a efectelor acestora, dar indică ceva important privind diferența dintre efectele fiecărei strategii de acțiune.

[6] Procentul infectaților din populația totală

[7] Pentru a ușura înțelegerea nu luăm în considerare aici posibilitatea existenței superspreaderilor care, după cum vom vedea, sunt foarte importanți.

[8] Riscul de infecție al persoanelor vaccinate

[9] Ocupă locul central într-o rețea socială foarte amplă.

[10] În cazul acestora R fiind 4 sau mai mare.

[11] Din acest motiv putem presupune că discuțiile privind obligativitatea vaccinării se vor relua în momentul în care vor exista suficiente vaccinuri pentru toți cetățenii.

You may also like...

Adaugă un comentariu

2 Responses

  1. viorelrotila spune:

    Studiul celor de la CDC este deja inclus în exemple (articolul include un link către el). „Practic” înseamnă de fapt (din păcate) cca. 90%. Exact pe acest procent au fost construite exemplele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *