Despre „naționalismul economic”

De ce nu este posibilă solidaritatea la nivelul U.E.? Cel mai simplu răspuns[1] îl constituie naționalismele. Fiecare stat tinde să-și protejeze proprii cetățeni, chiar dacă în funcție de eficiența economică a acestora.

În U.E. economia este un mediu de manifestare a naționalismului. Cu mențiunea că în plan economic au dreptate naționaliștii care au și eficiență. Acest mecanism tinde să se transfere în plan social, generând discursuri naționaliste legitime versus naționalisme desuete. Altfel spus, eficiența economică tinde să legitimeze orice abordare extremistă care-i mijlocește existența.[2]

Occidentul promovează o formă de naționalism economic situată pe două dimensiuni: una tare, ce are în vedere sprijinirea propriilor bogați,[3] și alta slabă, adresată propriilor cetățeni. Măsurile de sprijin adresate celor două categorii sunt radical diferite, prima fiind mult favorizată de ce-a de-a doua.

Scenariu: comportamentul unui stat occidental

Dacă ești un stat occidental, gestul de-a apela la cetățenii altor state pentru a-ți susține sistemele sociale care protejează și proprii ineficienți nu pare să ridice nicio problemă morală. La fel stă situația și în ceea ce privește faptul că eficiența economică a propriilor cetățeni depinde atât de statutul de cumpărători al cetățenilor altor state cât și de incapacitatea (naturală și conjuncturală) a lor de produce competitiv, adică de-a fi eficienți. Altfel spus, cetățenii altor state îți sprijină prin intermediul consumului producția la fel de mult precum proprii cetățeni;[4] cu diferența că celor dintâi nu trebuie să le furnizezi nicio compensație socială. Mai mult chiar, poți lesne să-i faci leneși pentru a muta discuția într-un plan care, printre altele, favorizează naționalismul. Un astfel de gest are două efecte esențiale: identifică un țap ispășitor și creează o formă de presiune pe imigranții pe care-i folosești ca forță de muncă ieftină pentru a menține redus costul muncii. Proprii cetățeni sunt ușor de orientat în această direcție a antipatiei față de popoarele nou intrate în Uniune. În definitiv imigranții, în cea mai mare parte, constituie o formă de „dumping” pe piața muncii prin salariile foarte mici pe care le acceptă. Deseori ei scot de pe piața muncii cetățenii proprii, care au deprins năravul de a-și negocia salariul și își știu cumva prețul propriei munci. Ca să nu ai probleme cu forța de muncă ieftină importată, sprijini orice conducere a unui stat furnizor de astfel de lucrători care acționează eficient pentru distrugerea formelor de organizare ale lucrătorilor. Adică afirmi în mod deschis simpatia pentru conducătorii care reușesc să desființeze sindicatele la ei acasă.[5] Îți profită o astfel de măsură deoarece sindicatele, atunci când reușesc să-și atingă menirea,[6] sunt mediile organizaționale care educă lucrătorii să-și negocieze eforturile pe piața muncii și îi orientează către forme de solidaritate de clasă.[7] Orice stat occidental ar fi de-a dreptul deranjat să constate că noua forță de muncă are din start aceleași pretenții salariale și sociale cu cea locală. Într-un fel, ai o presiune în acest sens ce este dincolo de puterile tale: produsele chinezești, care au printre ingredientele care le asigură prețurile foarte mici și o forță de muncă foarte ieftină.[8] Tot acest context te conduce la câteva soluții simple:

–          Nemulțumirea cetățenilor tăi față de scăderea nivelului de trai o orientezi împotriva Străinului, naționalismul devenind o formă de refulare. Te ajută în acest sens și comportamentul public al membrilor unei etnii proveniți dintr-un astfel de stat pe care-l transformi discret în inamic.

–          Culpabilizarea acelui stat pentru comportamentul pe care-l au pe teritoriul tău cetățenii lui, dublată de acuzele de sistem nedemocratic anulează orice eventuale pretenții din partea lui la sprijin, inclusiv prin transferuri sociale, pe care le-ar putea avea în schimbul forței de muncă ieftine și relativ educate pe care ți-o furnizează „la cerere” și fără costuri de apariție și formare a ei.[9]

–          Creezi o modalitate de filtrare a lucrătorilor de care ai nevoie prin restricțiile pe piața muncii, asigurându-te că reușești să iei doar forță de muncă pură, fără obligații sociale. Ea generează pentru cei ce reușesc să intre sentimentul de a fi privilegiați, beneficiind astfel în avans de o aparentă formă de recompensă, când de fapt ei îți aduc un serviciu.

–          Începi să te gândești că bugetul U.E. este prea generos cu acel stat, și nu te-ar deranja ca el să primească mai puțin decât plătește.

–          Te situezi în aripa celor care îngreunează absorbția fondurilor structurale într-un astfel de stat, atât prin intermediul unor solicitări suplimentare față de cele care ți se aplică cât și prin potențarea tendinței acelui stat de a-și complica singur soarta prin intermediu birocrației. Dacă un ministru al fondurilor europene din acel stat îl apucă amocul să vorbească împotriva a ceea ce el nu reușește să facă nu-ți rămâne decât să-l folosești. Nu are nicio importanță faptul că tu știi că orice modalitate de cheltuire a banului public are o „marjă de eroare”, adică o zonă de pierderi sau de ineficiență (prin corupție, birocrație etc.), că fraudarea fondurilor europene se întâmplă în toate statele. Este suficient ca o parte din funcționarii acestui stat să aibă poziția ghiocelului în fața Comisie pentru ca strategia să-ți reușească.  În definitiv, toate aceste măsuri îți asigură ție accesul la mai multe resurse.

Rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem: Acest scenariu este greșit, este posibil, probabil sau adevărat?

În schițarea acestui scenariu am avut în vedere faptul că modelul liberal ideal presupune o forță de muncă disciplinată (deseori pe calea excesului de ofertă), o masă de oameni abonați la consum și absența eforturilor pentru protecție socială a celor ce muncesc. Or, opoziția centru – periferie existentă la nivelul U.E. permite o bună parte din realizarea acestui ideal, statele considerate a fi la periferie servind interesele acestui model.

Cine face parte din periferie? În primul rând o parte din noile intrate, în frunte cu România și Bulgaria. Apoi, țările din bazinul mediteranean în general: Grecia, Italia, Spania, Portugalia. Ce au în comun aceste țări? Cu excepția Greciei, toate au fost la vremea lor mari furnizoarea de lucrători: Italia pentru Germania, Spania pentru Franța, Portugalia pentru Franța și Germania.[10] Am putea vorbi aici de existența unui model de reușită, unele din aceste state devenind la rândul lor „importatoare” de forță de muncă.


[1] Cu riscul de-a fi un răspuns simplist.

[2] Să ne amintim faptul că nu există nici un fel de disonanță între naționalism și capital, lucru cunoscut încă de pe timpul Germaniei naziste. Altfel spus, capitalul nu are culoare politică, singura lui idiosincrazie fiind determinată de regimurile care nu-i permit sau nu-i favorizează existența.

[3] Că acesta nu este de fapt chiar naționalism, sau că este vorba mai curând de o solidaritate a celor bogați, este evidențiat și de comportamentul diferit față de bogații altor state, inclusiv ai celor care furnizează forță de muncă, aceștia beneficiind de un sprijin superior deseori chiar și clasei mijlocii proprii. Exemplul Olandei este unul ilustrativ: cei cu venituri mari nu au nicio problemă în a fi primiți, în timp ce pe zona muncii salariale regulare este creată o serie întreagă de proceduri restrictive.

[4] Pentru a nu avea probleme cu „exportul veniturilor” este suficient să urmărești traseul remitențelor și să construiești mari lanțuri de supermarketuri acolo unde imigranții își au membrii de familie. În felul acesta ai captat în consum toate veniturile de pe propria piață a muncii, pentru a nu te trezi într-un dezechilibru în ceea ce privește balanța de plăți. Singurul pericol îl generează posibilitatea ca pe acești cetățeni să-i apuce pofta investițiilor la ei în țară. Te ajută însă în acest sens atât mediul politic autohton, care generează suficiente bariere, în special prin corupție, cât și starea de necompetitivitate economică în care ai adus acel stat.

[5] Asta ar putea explica o parte din simpatia de care se bucură președintele Băsescu în Occident, ea derivând într-o oarecare măsură din obediența arătată. A nu se înțelege însă că sunt partizanul actualei tendințe anti-U.E. care se schițează în mediul politic românesc. Acolo unde este vorba de impunerea unor reguli de funcționare normală a societății de către Occident președintele nu greșește, fiind situați de câteva secole în această paradigmă a eficienței „schimbării din afară”. O parte din criticile aduse sunt de fapt țipete de protest din partea unora care profită de anomia sistemului. În măsura în care nu reușește să producă așezări instituționale riguroase actuala putere nu este îndreptățită la proteste antioccidentale. Suplimentar, suntem prea slabi pentru a ne permite proteste oficiale. În același timp însă, o strategie a interesului național își așteptă venirea. Ea nu este o problemă politică, ci una ce trebuie să izvorască din toate straturile sociale. Din această perspectivă avem nevoie de euro-realism.

[6] Evident, o astfel de strategie este din plin sprijinită de alunecările liderilor de sindicat, pornind de la cel mai mic și sfârșind cu cel mai mare. Nu necesită un mare efort anihilarea mișcării sindicale într-o țară în care liderii sindicali sunt prinși la oala cu smântână și amenințați discret că riscă să aibă soarta unuia din colegii lor.

[7] Sună trist, însă este posibil să nu putem ieși din paradigma marxistă într-o astfel de analiză.

[8] Într-un mod ciudat pentru amintirea Internaționalelor socialiste care vizau solidaritatea muncitorilor de pe tot globul, soarta lucrătorilor occidentali este puternic influențată negativ tocmai de un stat (pseudo-) comunist, China, care a ales să intre în circuitul economic global bazându-și concurența pe costul foarte redus al forței de muncă proprii. Altfel spus, lucrătorul comunist chinez lasă fără loc de muncă lucrătorul capitalist occidental. Este poate cea mai ciudată întorsătură de situație, ce nu-și găsește locul în vechea paradigmă a opoziției capitalism-comunism. O răsucire a unui sistem comunist înspre economia de piață, păstrând însă o mare parte din pârghiile de control asupra forței de muncă oferite de un sistem comunist. Reducționist vorbind, este o formă de rai capitalist: o piață a forței de muncă fără sindicate, respectiv fără presiunea asupra exercitată de idealurile consumiste. Evident că eficiența acestui sistem depinde de existența unei piețe de desfacere și de menținerea propriilor cetățeni la un nivel relativ redus al pretențiilor de consum.

[9] Analiza costurilor pe care le suportă un stat cu creșterea și formarea unui lucrător poate constituie o abordare oportună atunci când asistăm la utilizarea acestei „investiții” de către un alt stat.

[10] Am indicat doar principalele curente migratorii.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Un răspuns

  1. Caton MUSCELEANU spune:

    NOUA pozitionarea in fata banilor pe AXA geneza si functii stabile
    Banii au rolul „sangelui albastru” din cel mai complex organism cultural : ECONOMIA
    P.A. Samuelson
    Sunt voci care spun ca descoperirea banului, a acestui instrument economic, „este poate chiar mai importanta decat descopreirea si rolul FOCULUI in istoria culturala a omenirii”.
    Dar ce sunt banii ? Marfa ? Echivalentul general al valorii tuturor marfurilor si un instrument/mijloc de schimb ? Conventie artificiala a schimburilor de marfuri ? Sau copilul nascut din NEVOIA de schimb de marfuri intre doi proprietari /detinatori ? Putem sa-i spunem un ACTIV ce regleaza schimbul datoriilor ? Sau o fi chiar elementul provocator al eficientei in productie si al inovatiei in competitivitate ? O fi divizor mecanic al muncii organice ? Sau sa-i spunem forma imediat mobilizatoare a avutiei sociale de grup ? O fi putere delegata de la proprietar la administrator ? Sau plimbare a increderii si a capitalului social al detinatorului si mesagerului ? Multe mele intrebari ne subliniaza doar importanta banilor in cultura-societate.
    Daca as fi cibernetician as dori obligatoriu sa aflu cum au aparut banii si CRED : „Proprietarul A are de oferit marfa X, iar producatorul B are marfa Y. Presupunem ca proprietarul B are nevoie de X, dar A nu are nevoie de Y, ci de marfa Z. Atunci B, trebuie sa caute producatorul C al marfii Z, care sa aiba nevoie de marfa Y. Daca il gaseste schimba Y pe Z, dupa care se intoarce, pentru a face schimbul care de fapt il intereseaza, respectiv , prin mediator schimba marfa Z cu marfa Y. In acest mod sunt satisfacuti si producatorul A si B”
    Asa gandesc. Probabil ca cineva a sesizat imposibilitatea realizarii coincidentei dintre nevoile ofertantilor si a cumparatorilor. Prin urmare banii au venit ca o „punte curgatoare” sau „sange” intre economia naturala si cea bazata pe schimburi intre „prosumatorii” de dinaintea aparitiei banilor care aveau experienta trocului ?
    Probabil ca e natural ca un proprietar sa se indoiasca de obiectivitatea valorii produsului altui proprietar ? Cine cu ce cantar cantareste valoarea ? Schimbul marfii contra marfa nu permite folosirea unui instrument rapid de apreciere a valorii marfii si de raportare din acest punct de vedere intre marfurile care se schimba. Atunci care sa fie cel mai mic multiplu comun de reglare obiectiva a valorii ? Cu ce instrument obtii divizarea marfurilor si recompensarea celui ce faciliteaza schimbul oferindu-ti TIMP VIATA la SCHIMB ? Timpul aparitiei banilor este TIMPUL cand schimbul natural de bunuri a aceptat MEDIEREA prin ALTE VALORI.
    De la o unealta sau un aliment bun general aceptat in casa fiecarei subculturi , de la vitele, blanuri, pietrele de moara, tutun si chiar sare la metale din ce in ce mai pretioase, TOTUL in istoria economiei a pregatit acestui multiplicator valoric dar in acelasi timp si si cel mai mic multiplu comun si divizor organic al valorilor. Istora banilor a pregatit patul germinativ al noii economii planetare si omogenitatea tuturor partilor divizate, fiind inalterabil si usor de transportat si chiar de securizat. Experinta practica ne arata ca din ce in ce mai usor si mai rapid caci de cateva decenii deja vorbim de „moneda electronica” care vorba fizicii „iti fuge de sub nas cu viteza luminii”
    Securitatea banilor/marfurilor/valorilor trebuia ca in ISTORIE sa si-o asume cineva si omul a aceptat si introducerea pretului pentru securizarea valorilor vietii sale.
    De aceia banul se gaseste sub autoritatea STATULUi care nu-i nimeni altcineva decat urmasul REGELUI PREISTORIC adica, „ a intaiului detinator de putere” cel indreptatit sa stea cu sabia la gatul raufacatorului.
    Cam asa vad ca intra in jocul de putere si FORTA BRUTA si nevoia de securitate colectiva si iata cum, banul ne mediaza/manelizeaza si „relatiile etice” dar cine sa mai priceapa asta ?

    Cum bine simtim azi valoarea nominala a monedei nu mai corespunde cu continutul ei in aur si cum bine vedem cei cu mobilitatea la purtator, monedele cu acelasi nume au valori diferite in spatii diferite. Exemplu in tari diferite cu acelasi euro cumperi numar de centlitri diferiti de benzina. Acestea sunt, de fapt, semne ale valorii banului intr-o comunitate de valori diferita. Evident ca iti poti prelungi viatza si daca cineva iti da increderea si banii lui cum la fel de bine poti fi inchis intr-un „TIMP GOL” si IMOBILIZATOR daca ai pe CARDUL CNP UNIC zero capital social si zero valori/bunuri/bani si iata cum prin bani viata ta e golita indirect de SENS de catre cine ? De catre posesori banilor aflati in circulatie. E DREPT ?
    Evident ca in atare conditii nu prea mai poti supravietui altfel decat violand un drept de proprietate al celor neacoperiti sau slab acoperiti de un sistem de securitate colectiva. Nu de geaba in sondaje se pedaleaza pe ORDINE, LEGE si SECURITATE dar asta doar politic nu REAL. Da, bancnotele sunt semne ale valorii emise de bancile centrale (de emisiune), care in procesul circulatiei inlocuiesc banii cu valoare deplinaa vietiilor cetatenilor. Prin bani ti se da o dubla garantie: cambiile (politele) comerciale si stocul de metal pretios al bancii de emisiune. Greu de inteles pentru un analfabet. Alaturi de bancnote si bani de hartie circula si moneda divizionara, confectionata din metale nepretioase, avand acelasi rol de semn al valorii. Prin urmare termenul de moneda a fost extins pentru denumirea /prelungirea oricarui semn banesc. De mentionat, insa, ca termenii de ‘bani’ si ‘moneda’ nu sunt sinonimi, desi in vorbirea curenta astazi nu se mai face distinctie intre ei. Notiunea de bani astazi nu mai semnifica numai monezile si banii de hartie. Crearea banilor de cont (scripturali) impune, din ce in ce mai mult, practica platilor efectuate prin cecuri emise pe baza depozitelor ‘la vedere’ pe care le detin persoanele fizice si juridice la bancile comerciale. Depozitele ‘la vedere’ sunt depunerile de bani sau valori susceptibile de a fi transformate in bani (cambii, cecuri, etc).care pot fi retrase in orice moment pe cale de virament sau cec, in bancnote sau monezi. In alte conditii, specialistii sunt de parere ca banii ‘in sens restrans’, pot fi definiti ca bani ‘lichizi’ (monezile si banii de hartie) plus depozitele bancare pe baza carora se pot emite cecuri, deci mijloace de plata cu cel mai inalt grad de lichiditate. Cu toate acestea multi specialisti pledeaza pentru a include in masa monetara, alaturi de banii propriu-zisi, toate instrumentele financiare si titlurile de credit. Prin aceasta se desprinde existenta unui raport invers proportional intre sfera de cuprindere a masei monetare si gradul de lichiditate a elementelor ei componente. Avand in vedere legatura intre masa monetara si cerere, prin intermediul preturilor, in tarile dezvoltate se urmareste cu atentie evolutia masei monetare la toate componentele ei. Concluzionam ca rolul banilor in economie este pus in evidenta de functiile pe care acestia le indeplinesc in cadrul vietii economice/culturale ale culturii unui spatiu :
    – masura a valorii;
    – mijloc de circulatie;
    – mijloc de plata si mecanism de reglare a vietii economice;
    – mijloc de tezaurizare a PUTERII VALORILOR PROPRIETARULUi ;
    Prin urmare , bani universali raman un mijloc general de schimb sau transmisiune de valoare capital sau intermediar ETALON al schimburilor economisite/tezaurizate
    Procesul de schimb al marfurilor prin intermediul banilor presupune efectuarea a doua acte opuse si complementare: transformarea marfurilor in bani, (respectiv vanzarea) si transformarea banilor in marfa (respectiv cumpararea).
    Prezenta CRIZA este semnul SEPARARII celor doua acte, si aruncarea macrosociala intr-un TIMP GOL prin amanrea de cumparaturii, planificari,schimburi si pana la urma de prestare a unei MUNCI/COMPETENTA a detinatorului proprietar. Ca acesta ruptura este una involuntara sau o minte diabolica spune STOP TRANZACTIONARILOR , schimburilor si acumularilor nu stim. Poate e un COLAPS NATURAL al VALORILOR SUPREME CONTRADICTORII. Ramane sa descoperim. Stim insa ca aceste dificultati va face posibila renegocierea globala intre sferele de putere si din fericire sau nu , cred ca mediul virtual este cel care da TONUL la ce va urma sa fie si sa insemne regula de miscare a banului in format electronic.

    Cine va crea cea mai buna moneda si functie a ei consolidata ca valoare suprema de circulatie si cine va securiza cel mai bine mediul de tranzactionare , acela va avea numarul maxim de adepti , iar natiunile mari virtuale transcende STATUL prin numarul mare de aderenti la un sistem de securitate sau altul. Daca cumva a fost voit intrerupta cei ce au provocat criza actuala se pare ca au un avans in fata politicului. S-ar putea ca in curand politicul sa nu aive cu ce plati noua securitate a spatiului de circulatie a banilor si astfel se va pierde definitiv batalia cu „REGII spatiilor de securitate virtuala”. Disparand fizic banii din societate se bulvereseaza si mai mult ETALONUL de masurare a VALORII BUNURILOR din societate in detrimentul analfabetilor domeniului. Retineti, analfabetii nu au de unde sa cunoasca faptul ca asa cum greutatea se masoara cu alta greutate, lungimea cu alta lungime, dar si ei intuiesc ca valoarea marfurilor se masoara cu ajutorul altor valori si prin urmare bani se vor masura si se vor bate cu alti bani pentru suprematia inclusiv in spatiile virtuale. Acum hackeri au o usa de intrare la masa negocierilor cu propritarii de banci sau pirateaza si creaza banci populare. Valoarea marfurilor se exprima cu ajutorul banilor din pret, deci printr-un raport cantitativ. Aceasta functie este indeplinita si de banii de hartie a caror curs acum este fortat, deoarece, desi ei nu au valoare, au capacitatea de a stabili acel raport cantitativ de schimb, adica raportul de schimb comparabil si intelgibil pentru analfabetii domeniului. De aceia tin sa precizez ca nu este obligatoriu ca masurarea unei anumite marimi sa se efectueze cu marimi asemanatoare. Pentru cunoascatori , exista instrumente de determinare a unor marimi care nu au la baza marimile respective, exemplu: termometrul pentru masurarea temperaturii, voltmetrul pentru masurarea intensitatii curentului, etc. Drept urmare si banii de hartie sau electronici, care nu au valoare in sine, se prezinta si ei ca un astfel de instrument, putand masura si exprima la un moment dat valoarea marfurilor (bunuri si servicii) prin pret. Aceasta conservare de valoare/PUTERE fac ca banii sa indeplineasca aceasta functie deoarece ei apar ca intruchipare/incarnare a verbului A AVEA. Divizorul mecanic , adica obtinerea banilor prin vanzarea bunurilor si serviciilor da posibilitatea economisirii organice a lor, adica proprietarul are acces si la un alt tip de consumatie decat cea a vechiului „prosumator”.
    Economisirea pentru orice muritor se bazeaza pe asigurarea cuiva data spatiului sau de manifestare cum ca valoarea banilor la care se renunta prin punerea in circulatie va fi regasita in integritatea sa in viitor, atunci cand vor fi utilizati din nou banii economisiti. Pe scurt fara existenta banilor economisirea valorilor nu prea ar fi fost posibila. .
    Acest detaliu il putem retine ca argument suprem la masa negocierilor unde vrem sa ni se garanteze mentinerii valorii si deci a posibilitatii stocarii acesteia. Dar poti ca individ sa te opui inflatiei guvernatorului ? El chiar poate sa te devalizeze in interesul cui ? Cei care creaza si gandesc monede alternative, adica virtuale, nu pot renunta la functiile banilor si deci intrebarea mea de lucru este : cum mixam actiunile coerent in spatiul competitiv si nesigur care este VIRTUAL si pe ce criterii identificam „CIBORGUL MONETAR SECURIZAT” care castiga „suprematia intre cei cu SANGE ALBASTRU” care vor sa dea alt curs economiei planetare in colaps ? La scara subculturala cine va media intre poporul si societatea GOLITA DE TIMP , de SENS si de BANI VALOARE, PUTERE si securizatori angajati de cei cu „destul sange albastru” ? La nivel de subcultura si grup de referinta e nevoie de o armata de oameni priceputi si legati de valorile locului in care comunitatea sa-si transfere SENSUL MISCARILOR, MOTIVATIA, TIMPUL si VALOAREA VIETII FIECARUIA. Cum pregatim acesta armata de experti cand noi suntem analfabeti in ale internetului si a securitatii banilor mai ales cand vedem esecul fizic al luptei banilor intre natiunilor detinatoare? Cu ce bani isi va mai plati STATUL BUGETARII SAI ? Dar monarhii pe soldati de pe alte plaiuri ? Ne intorcem din nou la vanzarea trupului unei vieti in kg carne transferate de la X la Y proprietar sau identificam si capitalizam in comunitate pe cei ce ne vor negocia la comun dreptul de a fi si de a ramane si NOI IN LUME ? La urma urmei ce inseamna acest timp istoric in care BANI au facut sa se nasca aceasta AMERICA a DESCHIDERILOR DE PERSPECTIVA langa o CHINA ANTICA indreptatit plecata acum in LUME sa ne cumpere la kg ? Sunt déjà state care doar “fabrica/tiparesc bani mumai pentru a mai sta in transeele acestui nou razboi planetar. Dar NOI ca indivizi si grupuri de referinta cum ne pozitionam si mai ales cum obtinem noi garantiile ca REALUl si VIRTUALUL lucreaza cu aceleasi valori/pedepse/recompense pentru toti proprietarii de “sange albastru” ?
    Am facut acest excurs doar pentru a motiva faptul ca este timpul sa ne reintoarcem la SCOALA si sa ne regrupam in jurul noilor monede si tehnologii de lucru, asta daca ne respectam valoarea cea mai de prêt : restul zilelor ce le avem de trait.
    Propunere de combinare a unui „CIBORG” moneda virtuala
    „Valori culturale incorporate” sau „imbisericirea sangelui albastru”
    Ce am vrut sa spun cand am afirmat ca „cine va crea cea mai buna moneda potentand functia de „ valoare de circulatie” si cine va securiza cel mai bine mediul de tranzactionare
    va avea numarul maxim de adepti, iar natiunile mari vor avea un concurent in „natiunile virtuale” prin numarul mare de aderenti la un sistem de securitate sau altul al schimburilor.
    Precizeaz inca odata ca nu este obligatoriu ca masurarea unei anumite marimi sa se efectueze cu marimi asemanatoare. Exista instrumente de determinare a unor marimi care nu au la baza marimile respective, exemplu: termometrul pentru masurarea temperaturii, voltmetrul pentru masurarea intensitatii curentului, etc. Drept urmare si banii de hartie, care nu au valoare si bani virtuali sunt instrumente care masoara si exprima VALORI SUPREME si dupa cum am vazut creaza TMPUL GOL si ne desubstantializeaza daca il lasam pe mana unui grup restrans de natiuni, oameni, specialisti, institutii, etc. Deci inapoi la alfabetizare. Retineti ca agentiile de rating cand scad sau cresc ratingul unei economii/natiuni isi are proprii ei indicatori sinteza agregati.
    In orice subcultura a valorilor economice incormporate si aceste „MONEDE CIBORG” ALTERNATIVE vor incorpora maxim din ce anume se va putea cula ca valoare cu limbaj informatic. Persoanl cred ca valorile de mai jos sunt NUCLEUL oricarei MONEDE VIRTUALE:
    „Valori si resurse naturale ale proprietarului” , „predictibilitate etic/emic comportamentala”, „potential de obiectivare a creativitatii/inovatiilor”, „valori /active mostenite” ,”ecologia consumului”,”anduranta la competitivitate” , „transparenta managerila” , „raza sferei de influienta a comportamentului transparent-predictibil” , „grad de empatie si sacrificiu pentru grupul de referinta”, „grad de respect pentru proprietate/viata” , „grad de securitate colectiva pe spatiul de circulatie”, „TIMP INCORPORAT pe proprietatea NUDA”, „Grad general de folosinta/cerere a valorii incorporate” ,”Grad de vulnerabilitate a resursei umane atrasa in grupul de referinta cu risc de afectare a brandului”, „grad de convertibilitate , omogenitate economica cu valorile altor subculturi” , „grad de altereitate si remodelare,alfabetizare a membrilor grupului vizualizat prin costuri de mentenanta” , „viteza de convertibilitate”, „grad de aceptare populara a incorporarii valorilor sub protectie corportaiv-statala” , „grad de delegare trasparenta a puterii valorilor transferate” , „competentele si valorile descendentului/delegatului puterii valorice” , „cuantum valoric al depozitelor reazem transparent oferit” , „grad de satisfactie al implinirii membrilor grupului de referinta in care circula proprietarul” ,”risc de multiplicare valorica artificiala sau susceptibil de netransparenta” ,”puterea de cuprindere a economiei reale sub raza de influienta a monedei virtuale propuse” , „usurinta intrarii si iesirii din reteaua valoric superioara cu costurile aferente ” ,”grad de multiplicare/tezaurizare valorica nespeculativa” ,”grad de influienta politica a grupului/subculturii” , „Grad de asigurare/stocare valorica a banilor rulati peste o masa a bunurilor economice in areal prestabilit” , „nr de dependenti din grupul de referinta pe operator virtual al monedei ( incumba investitii in alfabetizare/trasparentizare/osificare a capitalului social ) ”, „Nr bugetari ai STATULUI la mia de persoane aderente”, „grad de eficienta cu respectarea integrala a normelor durabilitatii economice si naturale a mediului” , „grad de inbisericire/umanizare a monedei CIBORG adusa emic cu fatza la utilizator masurat mai ales in lipsa conflictului dintre valori si detinerea MONEDEI CIBORG”
    Noua alfabetizare incepe cu negocierea / traducerea acestor valori in limbaj informatice de convertibilitate. Pe acest fond cine adera la grupul de discutii DEZVOLTARE a PROPUNERII ?

    MANAGEMENTUL integrat al valorilor echipei/grupului de referinta
    Pentru acoperirea valorilor asupra careia se va cadea de acord ca exista si limbaj informatic de transfer/incorporrare/”imbisericire a monedei ciborg” se creaza idealtipul organigramei :
    Resurse umane cu competente si criterii de selectie a valorilor inalte de BRAND enuntate
    Capital si efort constant de mentinere si dezvoltare a valorilor grupului de referinta
    Instrumente functionale si metodologie acesibila/actualizata/imbunatatita/operationalizata
    Personal specializat in securizrea datelor personale si ale portalului de interrelare
    Personal specializat in intretinere si actualizare valorica a sistemului repartizat pe card CNP
    Promotori de proiecte si softisti bazatii pe cercetari specifice de areal si domeniu sectorial
    Criterii de cuantificare a PLUSVALORII BRANDULUI si puterii lui de influienta/dezvoltare
    ROI-Legaturi orizontale permise intre utilizatorii de card CNP unic cu scop subsidiar inglobat

    URGENTELE zilei ;
    Identificarea de potentiali aderenti la grupul de referinta al valorilor MONEDEI CIBORG
    Definirea si operationalizarea CARDULUI CNP UNIC pentru membri grupului de referinta
    Analiza comparata cu istoricul banilor, comertului si platilor specifice in format electronic
    Redefinirea informatica a proiectului economic ca „set de valori cu potential de tezaurizare”
    Edificarea unui STATUT de formalizare a actiunilor grupului de referinta si …„START MUNCA”

Lasă un răspuns către Caton MUSCELEANU Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site