Despre sentimentul de-a fi special

Existența înseamnă a perora pe marginea sentimentului de a fi special, acesta fiind parte a brânciului pe care ni-l dă viața pentru a o continua. Variantele de abordare sunt multiple, cel mai adesea fiind întâlnită cochetăria cu acest sentiment ca parte a ego-ului, fără a-i testa întinderea și concretețea; ea se dezvoltă pe un fond de temă fie de a-l găsi fără acoperire, doar o nuanță a existenței ce părea esență, fie de a nu avea puterea de-l urma. Această coabitare tinde să justifice mai toate drepturile invocate, fiind parte integrantă a unui excesiv sentiment de egalitate. Varianta cea mai riscantă, dar care încercă să-i dezvăluie îndreptățirea, o constituie încercarea de-al urma, de-a împlini haloul său de presupoziții; într-un cuvânt, de a te lua la trântă cu el în tentativa transformării posibilului în real. Abia de aici începe sensul tare al existenței, ce duce la posibilitatea dezvăluirii de sine.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site