Într-o lume dominată de grija față de siluetă, care e considerată a priori ca mutând persoana în zona frumosului, faptul de-a nu fi slab (am în vedere diferitele grade de aderență la noțiunea de gras) este definit ca boală, în timp ce prostia ține de normalitate. Dacă acuzi pe cineva că este prost practici discriminarea; dacă-i spui că este gras se consideră că ești compătimitor. Este mai frecvent utilizat eufemismul „are probleme cu greutatea” decât „are probleme cu gândirea”. În felul acesta, un prost slab este mai bine cotat decât un om inteligent care iubește mâncarea. Semn că pretenția axiologiei de-a fi știință este la fel de îndreptățită precum cea a sociologiei.
Un sfat „dietetic”: rețeta alimentară esențială este cea dictată de propriul organism. Să ne încredem în ceea ce el ne cere, înaintea oricăror recomandări date de diferiți „preoți ai cultului siluetei”, acesta fiind unul din mecanismele care a facilitat supraviețuirea, adică a adus omenirea în aceste timpuri. Singura variabilă acceptabilă este măsura. Însă și aceasta cu măsură, deoarece se uită deseori impactul atâtor refuzuri asupra sufletului. Abordările estetizante ratează cercetarea efectului pe care canoanele alimentare, prescrise zilnic, îl au asupra dorinței și bucuriei de-a trăi. Undeva aceste preocupări ajung să fure tocmai din ceea ce susțin că dăruiesc: calitatea vieții.
Problema nu este mancarea,ci cumpatarea ei….si in loc sa se hraneasca normal prefera hranirea dezordonata ori regim „doar apa”ori mese cat mai copioase si de aici declinul.Ca orice lucru in exces dauneaza .Uitand si de aspectul fiziologic nu poti sa arati la nesfarsit ca la 18 ani,fiecare perioada a vieti cu partile ei.Dar omul contemporan doreste sa evolueze in asa fel incat”efectul de turma”sa fie cat mai vizibil din toate punctele de vedere.E posibil sa avem pe viitor un standar de 50 kg si in acelas timp foarte multi bonlavi din cazua alimentatiei”sanatoase”! La tinere tin regim de slabire, la batranete doctorul va prescrie regim pentru eventualele boli si uite asa isi priveaza viata de micile bucuri culinare.Parerea mea e ca in loc de retete de slabit si alte terapi sa caute un psiholog ca ar fi mai indicat sa rezolve partea cu materiea cenusie care incepe sa „scoata fum”.!
Acest articol mă duce cu gândul la filmul „The Invention of Lying „..