În apărara „softului divin”. De Caton Musceleanu

(Acest articol este, în principal, un comentariu/o continuare la articolul Despre natură, cultură și multiplele surse ale binelui și răului)

„Softul DIVIN” e de gen FEMININ

Viorel spune : „Nu cred în „softul divin” în „bunătatea omului nepervertit de cultură”, în imaginea edenică a unor timpuri arhaice”.
Revin cu ceva adaugiri in ciuda temeri mele ca n-am putea fi „imbratisati” prea usor de alti cititori care ar intra pe „acest dialog al nostru” din cauza lipsei detaliilor care ne-au adus aici,  dar iti voi raspunde cu credinta ca DA, este posibil ca cineva,  cu „softul divin la purtator nevirusat” sa absoarba integral esenta discutiei noastre. Pentru aceasta ma si sustrag din paradigma ta conflictuala „natura versus cultura” cu urmatoare POZITIONARE
1 – Istoria omenirii o impart in era de dinaintea aparitiei primelor cuvinte/propozitii si ERA de dupa aparitia „cuvantului care zideste” Raportul acestor doua segmente este net SUPERIOR  PRIMEI  ETAPE.
2 – Pe un astfel de segment , conflictul natura-cultura este acum pentru mine conflictul acestor doua segmente sus enuntate si, ca FRACTAL opinez ca problema noastra se poate analiza in subconflictul „cultura populara” versus „cultura culta” pentru ca in opinia mea FOLCLORUL ca CERTIFICAT DE NASTERE al unei SUBCULTURI adica „POZITIONARE SPECIFICA” este expresia culturala a „softului divin” pe care ti-L arunc in dialog fara sprijinul religiei sau mai bine spus, vreau ca acest concept sa nu fie virusat de nici-o ideologie/religie. In atare conditii definitia „softului divin” este mostenirea genetica a fiecaruia care te orienteaza in hatisurile subculturii sprijinindu-ti trascenderea in valorile universale”
Ca sa justific si motivul pentru care am afirmat in titlu ca „softul divin este de gen feminin”, m-am gandit la rolul mamelor in primi ani de „educatie” modelare in viata copiilor si la adevarul aproape generalizat al psihologilor potrivit caruia „suntem decont a primilor 7 ani de acasa” In sustinerea empirica a acestui adevar te rog sa cauti si tu exemple din cultura ta cand copii si chiar „analfabetii” au dat solutii rapide si de neimaginat pentru „elitele incorsetate in/de problema”
3 – Daca este sa cautam un vinovat pentru criza, nefericirea si angoasa in care traim,  aceia nu pot fi copii, nu pot fi femeile/mamele opresate, nu pot fi minoritatile etnice, nu pot fi analfabetii si purtatori „softului divin” cu care dansam fiecare in „cultura populara”  si „cunoasterea comuna”.
Daca cineva chiar vrea „generic un vinovat”  el este tot generic un ceva de gen masculin si se prelungeste in ideologii si institutii FALOCRATE. PUNCT
In opinia mea ca si creator al sintagmei „soft divin” , iata, in afara FOLCLORULUI , enunt cateva moduri de manifestare empirica datorate/obtinute de omenire cu „softul divin” care te transcende cultural peste naturalul paradigmei „dinte pentru dinte” : „bunicul tau in relatia cu prizionerul neamt”, batrana mama de 80 de ani care isi facea POD pentru a evita stopul cardiac sau comotia cerebrala”, „capacitatea interlocutorului de a intelege ceva inainte ca participantul la dialog sa termine ce are de spus” „femeia opresata care il cere de sot pe agresor”,”opozitia corpului de armata care refuza ordinul sau omoara liderul care da ordine fara SENS ( vezi cazul armatei la revolutie ) „ refuzul limbajului nonverbal de a participa la miniciuna” ( sau bunul simt comun )   „foamea de SENS”, LIBERTATEA ( se spune ca revolutia este facuta de tineri ) „foamea de IUBIRE”, „capacitatea copilului de a vomita cand ingurgiteaza alimente si cultura toxica”,” dibacia traducatorului/mijlocitorului de a recoda sensurile unei subculturi vecine la subcultura matriciala/divina” , dansul, muzica, legendele si miturile, IMPLINIREA de GEN, ACASA, etc.
Trimiterea ta la „legatura cu hormonii’ a celor ce fac revolutii probabil ca vede problema prin  energiile mobilizatoare ale FOAMEI DE SENS,  ca-mi inchipui ca si biologicul vrea/crede ca supravietuieste prin urmasi fiindca,  nu prea stiu ca in natura sa se practice „sexul de placere” ca in cultura. Asadar, „sursa revoltei” este naturala in contra acelei parti din cultura institutionala care limiteaza accesul la „sensurile softului divin” . Tinand cont de cele mai sus enuntate tinerii oricarei subculturi sunt tot ce vrei tu,  dar nu „rod al muncii altor generații în interiorul instituțiilor” ci ROD al „cadrelor de manifestare a culturii populare” si a „softului divin” al formatorilor pentru ca, tot in opinia mea, „familia” si „grupul de referintza” este fortat inclusa in categoria „institutii” cand pe AXA sus DESENATA sunt forme naturale de organizare de vreme ce le evidentiem si in lumea biologica si pe cale de consecinta, apartin erei de dinaintea aparitiei cuvantului/conceptului.
In concluzie ma sperie dorinta ta spusa astfel „ Încă mai am speranțe că se va ivi momentul în care cultura să domine natura” Corect ar fi pentru continuarea dialogului sa spunem asa:  „inca mai SPER  ca cultura sa fie o naturala prelungire a naturii in substanta lui ACASA COSMIC ” ceea ce incumba capacitatea culturii de a pune la treaba in interiorul SENSULUi inclusiv „agresivitatea noastra modelata cultural ” Evident ca mi se pare comod sa predam institutiilor rolul de TATA dar asta nu e deloc bine din perspectiva „emotiilorbazale/divine” care te leaga ancestral de copilul tau sau ,ma rog , raportul de cedare ar trebui negociat in functie de ce ofera/garanteaza benefic societatea pentru implinirea mea de gen fara sa afectam acel viitor si FRUMOS/ VISAT/PROIECTAT ACASA al NOSTRU AICI IN ROMANIA . in concluzie nu „cultura trebe sa ofere autonome sporita femeii / mamelor” ci noi masculi ar trebui prin rolul de gen sa deblocam/furam institutiilor ce li s-a furat femeilor cu sprijinul institutiilor si cu sprijinul toxicitatii culturii/ideologiei asa ca DA , iti dau dreptate cand afirmi ca „negocierea rolului tatălui constituie o temă de discuție necesară”
Intr-o atare pozitionare, acele moduri diferite de comportament ale consatenilor tai in cazul „stimulului de tip soldat german” arata ca paradigma/ pozitionarea ta este neinspirata si nu faptul ca bunicul tau avea „softul divin” la purtator iar restul satenilor „nu”. Vin si cu un contra-argument empiric. Tata, analfabet cu 4 clase, dar „sef de cuib”  ca prizioner al rusilor ( 10 ani ) si apoi deportat in Baragan dupa supravietuirea razboiului si prizioneratului se intzelege CLAR ca a fost pe front alaturi de aceleasi idealuri ale soldatului german eliberat de bunicul tau ? Daca mai pun si obligativitatea institutionala de a invatza limba rusa la scoala am destule motive „obiective” sa fiu si io in contra rusilor ? Cu toate acestea ( si nu din cauza holocaustului nemtilor asupra etniei mele ) io vad cultura rusa mult mai ok decat cultura germana care e doar o prelungire specializata a culturii greciei antice. Si tu cand ai vorbit de scriitorii preferati,  ai adus un rus si un algerian/francez printre preferati tai si nicidecum un neamt. Ca sa ne arbitram pozitiile iti propun un „experiemnt de pozitionare”. Ia la intamplare 10 femei si spunele ca le faci cadou doua alternative . O excursie de 7 zile sponsorizata de ONG-ul tau si ele trebe sa aleaga „ori MOSCOVA – ori BERLIN”. Prefer ca doamnele sa fie cu grad de scolarizare cat mai mic. Nu stiu raspunsul dar io merg pe 90 % raspunsuri ca femeile „VOR la Moscova” daca sunt din Muntenia. Io am dat raspunsul/procentul prin „softul meu divin”. Ma tem ca acelasi procent de 90 % l-am obtine ca optiune de alegere a femeilor daca am cere raspunsul la „analfabetele” din provinciile care au tinut de imperiul Austro-Ungar si daca pentru provinciile din fostul imperiu Austro –Ungar le-am cere ca ele sa aleaga intre Viena si Moscova. Prin acest experiment mental vreau sa spun ca atractia feminina in fata ofertelor noastre experimentale s-ar duce catre varful simboloc cultural al „MARELUI FALOCRAT ASUPRITOR” si implicit, le leg raspunsurile femeilor de „Sindromul Stockholm” care imi explica de ce femeia de la banca care a fost opresata de agresor l-a cerut de barbat pe agresor si la facut celebru pe psihiatrul care a descoperit sindromul sus enuntat. Sper ca ti-am furnizat astfel dovezi ca aceste delicate aspecte au o alta chee a decodarii, daca schimbam paradigma/pozitionarea. Intotdeuna PERSPECTIVA MODIFICA REZULTATUL si prelungeste adevarul potrivit caruia „functia a creat organul”
In concluzie suntem de partea binelui și a răului in acelasi timp din cauza ca cei ce ne privesc ne privesc din unghiuri diferite si NU NE SCANEAZA cu SOFTUL DIVIN fiindca, ori nu au acces la el , ori le-a fost atrofiat / virusat cultural. Cei multi consateni ai bunicului tau care nu puneau pret pe viata prizionerilor „sositi cu japca in curtea lui ACASA al lor”  ii judecau prin prisma paradigmei „dinte pentru dinte” in vreme ce bunicul tau se dovedea „un bun crestin” tocmai ca nu i-a virusat nimeni „softul divin” chiar daca a fost influientat egal de cultura rusa si cea austro-ungara. Tot psihologia/psihiatria explica de ce „învinovățirea altora” este „simptom al tuturor celor opresati” intr-un fel sau altul si asa imi explic de ce nu doar in gena poporului roman ( in general a culturilor mici ) „capra vecinului” si „tapul ispasitor” stau la loc de cinste in cultura mica a acestei „insulei Latine din acea MARE SLAVA” si e doar aparenta ca atitudinea acesta ne-ar vindeca. Aceasta atitudine , fiind vorba de GLOATA/MULTIME irationala  doar impinge o problema structurala catre alta parte a culturii de AREAL sau catre VIITOR, impingere care am motive serioase sa cred ca este intretinuta structural/cultural/institutional/malefic.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Adaugă un comentariu

Un răspuns

  1. 27 decembrie 2012

    […] « În apărara „softului divin”. De Caton Musceleanu […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Switch to our mobile site