Momentul în care femeia pare a cădea în sfera misterului feminin (ceea ce înseamnă când devine greu de înțeles) este caracterizat fie de faptul că se află sub imperiul emoțiilor, care generează pe cale asociativă gânduri specifice, deseori lipsite de un anumit grad de coerență cu contextul (personal și de mediu), fie de căderea în zona unei meme specifice, intrând în mod automat într-un alt tip de mentalitate. Putem vorbi în acest caz de o adevărată ruptură de nivel, indusă cu o relativă ușurință în condițiile unei preocupări minimaliste față de coerența „discursului” pe care-l constituie propria existență (importantă fiind mai curând seria aparențelor sub semnul cărora reușește să se așeze). Ceea ce ne duce cu gândul la o oarecare ușurință a femeii de a schimba contextele discursive, uneori chiar în mod discret contradictoriu, având un accent sporit (față de bărbat) pe importanța emoțiilor în donarea orientărilor conștiinței.[1] Însă nu putem vorbi de o inadecvare a ei la normalitate sau de îndreptățirea unei judecăți valorice sub semnul căreia ar putea fi așezată, deoarece diferențele pot fi date, în egală măsură, atât de un grad mai scăzut de coerență discursivă din partea femeii cât și de o exagerare a coerenței[2] din partea bărbatului.
Misterul feminin este în egală măsură o încercare de conceptualizare a necunoscutului și mască socială cu care femeia este invitată să cocheteze, aceasta din urmă fiind coerentă într-un grad ridicat cu modul ei de-a fi. Această formulă de definire s-a ivit în contextul unei străduințe pentru controlul total și a unei vizibile neputințe de a supune această regiune a naturii. O bună parte din sensul ei dă seama de o inadecvare la dorințele și așteptările bărbaților, adică de diferență. În același timp, așezarea femeii în zona misterului indică o anume indecizie a definirii din partea bărbatului, izvorâtă dintr-o continuă balansare între urgența dorinței de femeie și orgoliul cognitiv.
Acest domeniu, în care este vizibil un faliment al cunoașterii, poate fi înglobat în harta cognitivă a lumii abia printr-o bună cartografiere a zonei afective ce caracterizează umanul, misterul feminin și afectivitatea având un grad mare de coincidență.
[1] Atât de contestatele diferențe dintre cele două sexe par a avea un fundament în deosebirile ce intervin între modalitățile de orientare a conștiinței, raportarea la emoții deținând un rol esențial.
[2] Unul din chipurile pe care-l ia acest tip de exagerare în istoria filosofiei (un exemplu fiind unitatea cu orice preț, care a condus la ideea unei forme de imperialism în zona cunoașterii, bănuită a fi constituit una din sursa totalitarismelor sec. XX) este conturat în mod critic de filosofia postmodernistă.
Imagine: Feminin mistery, by Ines Honfi (preluată după http://www.artmajeur.com/index.php?go=artworks/list_artworks&list_image_id=2251201)
Bine spus a cadea in mister. Nu cred sa fie o masca sociala. Presupun ca intuiti mai degraba corect inadecvarea si ruptura de nivel.