În căutarea identității
Sufletul ar putea da seama de mintea emoțională, el fiind ce-a mai apropiată entitate culturală de ceea ce-i corespunde în planul biologicului. Puternicul simbolism al metaforei ar putea fi determinat și de semnificativa rezonanță afectivă pe care...
Într-o lume ce are puterea drept sens final, libertatea este posibilă doar ca eliberare, fiind obligată de fiecare dată să se raporteze într-o modalitatea sau alta la putere. Orice eliberare devine la rându-i temei pentru o altă cratologie, adică...
A simți înseamnă a gândi, fără a semnifica întru totul asta. Acesta este un fals paradox, născut din folosirea concomitentă și ambiguă a celor două sensuri fundamentale pentru a simți: a) A simți ca desemnare a funcției noastre senzoriale...
Într-un anume sens idealul nostru cognitiv îl constituie propriul corp, modalitatea în care el reușește să-și mențină echilibrul necesar pentru a exista, forma în care organul său specializat în coordonare și control reușește să prelucreze, în mod...
Criticile unui prieten mi-au readus în atenție o întrebare uitată: De ce scriu? Contextul întrebării este unul existențial, dezvăluind dorința de-a afla un sens al faptului de-a fi și dificultatea de a-l găsi în „lumea filosofiei”. Pentru a pricepe...
Viorel spune : „relația dintre cogito și sum deschide noua interpretare a lumii, reducând ființa la limitele gândirii. Acesta este gestul de putere fundamental, care dă seama de preluarea controlului realității de către rațiune” Identific in jurul...
Cele mai bune rânduri pe care le-am citit despre modernitate (în special primele 90 de pagini). Faptul că sunt scrise pe modelul Jurnal vine în sprijinul plăcerii de a le citi, nefiind forțat să urmărești un discurs, o teză pe tema modernității...
Scrisul, ca gândire notată, este descoperire de sine, formă de expresie a uimirii față de ceea ce „ți-a adus” propria gândire, aflarea intertextului care stă la baza convingerilor, intuițiilor, dubiilor noastre. Înainte de a fi prezentare el este...
Știința dă seama de acapararea noastră într-o lume a cauzelor și a efectelor, deci de atenuarea libertății (ivirea libertății înțelese). Libertatea a fost sacrificată pe altarul puterii; iar puterea este orientată către confort, gândit ca eliberare...
Întrebarea lui Alexandru Dragomir: „De când s-a funcționalizat gândirea?”[1] îmi reține atenția, determinând o scurtă oprire asupra încercării de-a afla câteva răspunsuri posibile. Gândirea a fost de la bun început funcțională, cultura și...
