Anul trecut (2017) am publicat al treilea volum din ciclul Jurnal de idei, cu titlul Avatarurile unei existențe.
În bună măsură acest spațiu a constituit „Gazeta” în care cea mai mare parte a ideilor și-au căpătat chipul public, cu speranța distilării și remodelării lor în urma observațiilor primite.
Cartea are un minus: nu a beneficiat de o corectură serioasă din partea editurii (stilistică și gramaticală), făcând vizibile erori și exprimări stângace pe care mintea mea a refuzat să le constate de-a lungul celor câtorva verificări.
Comparativ cu primele două volume din aceeași serie, caracterizate de o curgere a ideilor în ordinea ivirii lor, structura acestei cărți este discret atipică, în a doua parte a ei introducând câteva elemente de organizare. Le redau mai jos:
Despre dialog și șanse existențiale. 191
Despre înstrăinare, străin și stranietate. 194
Gânduri despre locul comun. 200
Despre faptul-de-a-fi-român și descurajare. 204
Pentru o scurtă prezentare a cărții redau mai jos textul transmis pentru coperta ei:
„Titlul cărții sugerează chipurile în care existența proprie și-a găsit forma, pentru sine și pentru alții, în perioada în care gândurile ce constituie rândurile acestei cărți și-au făcut intrarea în structura realității personale. Deoarece ivirea unora dintre idei în ceea ce tind să consider ca fiind cea mai personală dimensiune din această lume, anume propria conștiință, a avut discretul iz de stranietate, de parcă aș fi fost locuit de-o entitate ce se descoperea tocmai pe calea gândurilor, am considerat adecvată utilizarea termenului avatar. Evident, folosirea lui dă seama și de discretele modificări pe care filmul cu același nume le-a adus în mentalitatea ultimilor ani, deschizând în plan cultural alte posibilități ale existenței ce au, deocamdată, statutul de ideal. Avatarurile unei existențe sugerează încercarea de unificare a chipurilor disparate sub semnul cărora ne așezăm rostirea orgolioasă a magicului „Eu!”, tentând astfel dezvăluirea unora dintre mecanismele ce stau la baza „diversității persoanei”. Cartea include gânduri despre sine și despre alții, despre eu și despre lume, toate stând sub semnul paradoxului pe care-l constituie orice abordare personală (este, simultan, subiectivă și unica perspectivă accesibilă existenței) și al încercării de-a descoperi traseul ce duce la „Noi!”. Asemenea oricărei scrieri „despre existență”, rândurile ei trebuie gândite și trăite, singura cale de accedere deplină la sensurile propuse constituind-o recrearea experiențelor descrise în existența personală.”
