(Stabilitatea maritală) = (frecvența raporturilor sexuale) – (frecvența certurilor) [1] Formula îi aparține lui Robyn Dawes, ea având un caracterul de predictiv în domeniul marital. Interpretarea rezultatelor: stabilitatea maritală este direct...
Teza de realitate a lumii furnizează contextul necesar donării sensului de către conștiință. Existența ei nu trebuie gândită în termenii de adevărat și fals, ci în cei a interpretărilor posibile,[1] coerente între ele. W. V. Quine arăta că există...
Dacă I. Kant are dreptate când spune că frumosul (experiența estetică) revelează sensul lumii, el fiind arhetipul revelației,[1] atunci centrarea conștiinței (organizarea ei pe seama valorilor) este făcută pe baza unei „confuzii axiologice”...
Formula cotidiană „a fi emoționat”, rostită în moduri și contexte variate, nu dă seama de o intervenție excepțională a emoțiilor în viața noastră cotidiană, ci de un accent deosebit pus pe acestea, de prevalența și ambiguitatea emoțiilor, de-o...
Faptul-de-a-te-simți-într-un-anume-fel dă seama de un mod de-a fi al corpului și de prezența unei forme de conturare a eului; abia pornind de la a simți ca fel-de-a-fi-de-fiecare-dată, adică drept mod al eului, este posibilă orice orientare a...
Hărțile somato-senzitive, care constituie în primul rând reprezentări ale propriului corp,[1] dau seama de una din dimensiunile esențiale a ceea ce am numit teza de realitate a lumii, și anume de teza de realitate a propriului corp. Orientarea către...
Dacă starea de fericire face parte din lumea sentimentelor (constituind un pol de orientare pentru ele) iar sentimentele constituie o formă de reflectare în plan mintal a homeostaziei, atunci fericirea este dependentă de gradul de armonie pe care...
Emoțiile ar fi fost la bază dispozitive[1] menite să rezolve problemele, ce asigurau, cu un grad tot mai mare de probabilitate, supraviețuirea. În termenii teoriei evoluției poate fi explicată transformarea și perfecționarea emoțiilor. Ivirea...
Sufletul ar putea da seama de mintea emoțională, el fiind ce-a mai apropiată entitate culturală de ceea ce-i corespunde în planul biologicului. Puternicul simbolism al metaforei ar putea fi determinat și de semnificativa rezonanță afectivă pe care...
Întrebarea lui Alexandru Dragomir: „De când s-a funcționalizat gândirea?”[1] îmi reține atenția, determinând o scurtă oprire asupra încercării de-a afla câteva răspunsuri posibile. Gândirea a fost de la bun început funcțională, cultura și...
