Având în vedere disputele pe tema articolului anterior, unele aproape fizice, mă simt tentat să dezvolt tema, asumând-o public (a doua oară, după cum se va vedea). Pentru a nu fi greșit înțeles intervin cu câteva precizări tehnice: Nu sunt adeptul...
Aseară am remarcat-o pe Mădălina Ghenea. Mi-a reținut atenția un altfel de discurs decât cel cvasitradițional întâlnit la frumusețile sau pseudo-frumsețile românești. Este discretul șoc produs de întâlnirea normalității. Ceva modestie, îmbinată cu...
Esența unei valori pare a ține mai curând de tăria cu care este afirmată decât de argumentarea caracterului ei de universalitate. Oricum, ne conving în cele din urmă acele tipuri de intenționalități cu care rezonăm cumva și în mod afectiv, devenind...
Știința, acest instrument de înstăpânire asupra naturii, constituie tot mai mult o regiune axiologică tare (cu tendința de a deveni unica), atrăgând din ce în ce mai multe încercări de realizare personală în spațiul ei. Știința este putere în două...
Poate că a venit momentul în care trebuie să cercetăm și ce a fost bun în această țară pe perioada comunismului, lucruri care ar putea da seama de existența unor energii creatoare, chiar dacă distorsionate de regim. La limită, ne putem întreba dacă...
Sensul inteligenței nu stă atât în strălucirea explicațiilor pe care ea le furnizează cât în capacitatea ei predictivă. Faptul că am supraviețuit ba chiar, dintr-o anume perspectivă, am evoluat, ar putea demonstra că această dimensiune a...
Religia rămâne cel mai eficient instrument moral de care a avut parte omenirea până acum, prototipul oricărui tip de moralitate. Din păcate, influența altor dimensiuni ale ei nu a fost întotdeauna convergentă cu cea morală, iscând și apariția unor...
Sunt ceea ce părinții, prietenii, societatea și hazardul au făcut din mine. Rostirea orgolioasă a cuvântului eu înseamnă de fiecare dată evocarea lor. Suntem, în bună măsură, rezultatul întâlnirilor esențiale de care soarta a făcut să avem parte. Să...
Privind cum înflorește un zarzăr: Răbdarea de-a privi cum se ivește primăvară, de-a urmări succesiunea lentă a semnelor care-i marchează instaurarea, constituie o reiterare a dimensiunii contemplative a umanului, căzută tot mai mult în uitare...
S-ar părea că liniștea și moartea sunt, din punctul nostru de vedere, învecinate. Amândouă ne înspăimântă, chiar dacă în grade diferite. Motiv pentru care simțim nevoia să privim întotdeauna spre viitor, plini de speranță și proiecte. Abia...
