Memele de teme de tipul „Tata, facultatea-i gata!” (cu trimitere la piesa muzicală Ratata, cântată de Ada Milea) par să se aplice în cea mai mare măsură absolvenților de Filosofie. Cel puțin această convingere încearcă să fie sădită de cei care-și evaluează reușita în viață în funcție de veniturile personale și capacitatea de a cumpăra.
Dacă vă străbate dorința de-a recurge la bani în calitate de cuantificatori universali ai sensului existenței personale atunci Filosofia s-ar putea să nu fie cea mai bună alegere. (Deși chiar și aici aș fi prudent, deoarece au exista câțiva filosofi care s-au apucat să demonstreze că „a face bani” le este o posibilitate la îndemână dacă și-ar dori asta, faptul de a nu se preocupa de ei ținând de alegerile personale.)
Cred însă că ratarea poate surveni în multiple forme, pentru unii dintre noi (câteodată am senzația că tot mai mulți) ratarea având chipul oportunităților existențiale pe lângă care trecem din cauză că ne concentrăm prea mult pe a câștiga, a avea, a utiliza ideile altora pe post de surogat al gândirii personale …
În discuție este alegerea unei facultăți. Atunci când opțiunile sunt posibile, alegerea unei facultăți combină estimările privind viitorul cu unele înclinații personale și, într-o mai mică măsură, o altă serie de criterii ce țin de renumele facultății, dorința de a pleca de lângă părinți sau a rămâne în urbe etc.
Cât de mult putem anticipa viitorul?
Probabilitatea unor anticipări corecte scade continuu, pe fondul unei tot mai rapide degradări a capacității umane de-a ști ce urmează.
Da, legătura dintre absolvirea Filosofiei și ocuparea unui loc de muncă este incertă! Dacă aveți însă chemare către a gândi atunci știți deja că incertitudinea planează până și asupra specializărilor considerate cele mai promițătoare, cum ar fi Informatica și Medicina.
Încă înainte de boom-ul inteligenței artificiale (IA), IT-iștii utilizau diferite tipuri de resurse tip IA care să le sprijine activitatea. Acum utilizarea IA (Claude pare cea mai eficientă în domeniu) face parte din obișnuințele lor profesionale. Din evoluția pe care o indică piața muncii pentru acest tip de profesii este ușor de anticipat că în curând cea mai mare parte a muncii de programare (poate chiar toată) va fi făcut de ceea ce numim inteligență artificială. Și totuși, studenții se înscriu la Informatică, fiind nevoiți să aleagă în limita ofertelor existente, acestea fiind gândite la rândul lor în limitele a ceea ce știm despre viitorul lumii. Cred că este îndreptățită speranța că va fi nevoie în continuare de supraveghere umană în activitatea de programare (dublată însă de o perspectivă filosofică).
La sfârșitul lunii trecute (spre exemplu) cei de la Microsoft au anunțat că Microsoft AI Diagnostic Orchestrator (MAI-DxO) are deja un procent al reușitei în diagnosticul medical de patru ori mai mare decât un grup de doctori (utilizat ca referință pentru capacitatea umană de diagnostic). Este doar unul dintre multele exemple pe care le cunosc, la aceste adăugându-se mulțimea celor de care n-am auzit încă, toate indicând aceeași tendință: IA va prelua tot mai multe dintre atribuțiile medicilor. Cu toate astea, nivelul de referință pentru concurența la admitere este dat de Medicină, tinerii pariind (în mod corect, dacă ținem cont de ceea ce credem acum) pe faptul că societatea va avea nevoie în continuare de serviciile medicilor.
Singura certitudine pare s-o constituie războiul, ce ar putea deschide calea anihilării reciproce. Cu toate acestea (poate din această cauză) nu există o mare concurență pe zona specializărilor militare.
Rândurile de mai sus sugerează importanța a două amenințări existențiale la adresa umanității: războiul, din cauza posibilităților noastre de (auto)distrugere, și inteligența artificială, ea tinzând să ne înlocuiască în aproape toate profesiile și, la limită, chiar să preia controlul asupra întregii umanități. Dacă adăugăm incertitudinile legate de mediu sau de resursele energetice atunci tabloul spaimelor noastre colective ar fi aproape complet.
În acest spor continuu al incertitudini eu văd o oportunitate pentru Filosofie. Cineva trebuie să-i dumirească pe oameni ce li se întâmplă, cine sunt, ce este posibil și ce este necesar. Unii dintre noi trebuie să se smulgă din când în când din fluxul tot mai accelerat al existenței cotidiene pentru a medita la direcția în care ne îndreptăm, a descoperi problemele generate de prinderea noastră în mirajul tehnologiei și, mai nou, al pulsiunilor belicoase, a indica soluțiile posibile. În condițiile în care discursurile pe tema vieții de apoi țin de competența preoților, analiza viitorului în această lume revine în special celor pasionați și/sau specializați în reflecția filosofică.
Principala nevoie a omenirii este gândirea
Este drept că și a gândi pare să fie tot mai mult confiscat de tehnologia IA, riscând să lipsească umanitatea de ceea ce a considerat a fi în ultimele secole caracteristica esențială a omului. Deocamdată (doar deocamdată) nu m-aș grăbi prea mult în această direcție. Încerc să-mi argumentez ideea cu două exemple.
În data de 8 iulie 2025 Grok (chatbot-ul xAI al lui E. Musk) a început brusc să-și imite cumva deținătorul majoritar, auto-intitulându-se „MechaHitler”. Dincolo de potențialele efecte negative generate de concentrarea IA la câțiva deținători (o temă de reflecție ce ține de filosofia politică), ar trebui să observăm că IA are în continuare nevoie de oameni care să stabilească ce înseamnă a gândi.
Deoarece testez și utilizez în mod cotidian câteva forme de IA, aproape fiecare întâlnire este o combinație de uimire în fața capacității IA de a-mi prezenta informațiile solicitate (indiferent de forma de comunicare) și a deselor rateuri pe care le înregistrează. Este drept că n-am fost tentat să testez măsura în care IA ar putea produce ceva similar propriei gândiri, nefiind pasionat de „lucrul la propria statuie” și, mai ales, deoarece cred că gândirea personală este făcută posibilă de intersubiectivitate, adică de ceilalți. O perspectivă asupra problemei înlocuirii gândirii filosofice individuale de IA este prezentată de G. Liiceanu, în articolul O alunecare de picior. Dialog cu Belze.
În ambele cazuri în discuție este o continuă dezbatere pe tema a ceea ce înseamnă a gândi. Or, cu excepția specializărilor neuro-cognitive (care încă n-au pătruns în spațiul acestei societăți, ce pare să aibă unele temeri față de definirea esenței umanului pe baza cunoașterii științifice), preocuparea pentru ce înseamnă gândirea, cum trebuie ea exercitată sau îmbunătățită etc. ține de zona Filosofiei. Din punctul meu de vedere, acum filosofii nu au ca temă doar gândirea naturală, specifică omului (și altor existențe vii; dar las acest apendice pentru o altă abordare), ci trebuie să asume și necesitatea meditației pe tema gândirii artificiale. O abordare în care trebuie să evite, în egală măsură, neo-luditismul și încrederea nelimitată.
Declarație privind conflictul de interese
Ca de obicei în perioada admiterii, sunt chemat să scriu un text menit să sprijine înscrierea candidaților la Filosofie. Anul acesta l-am așezat sub semnul întrebării „De ce Filosofia?”
În principiu aceste rânduri au caracter subiectiv, trebuind să fie interpretate din perspectiva intereselor personale pentru a avea studenți la specializarea Filosofie. Într-o oarecare măsură această tendință este contrabalansată de faptul că diversitatea ocupațiilor personale (ivită în zona dorinței de-a modifica ceva în societate) m-a dus în situația de preda în egală măsură discipline din zona Resurselor Umane. Ceea ce ar putea însemna (și) că textul transpune într-o bună măsură preocuparea mea pentru formarea continuă a unor oameni specializați în a înțelege ce se întâmplă, competența lor fiind utilă comunității.
Studierea Filosofiei îi face pe oameni gânditori mai buni.
O dovadă științifică a fost furnizată de studiul Studying Philosophy Does Make People Better Thinkers, publicat online de Cambridge University Press în data de 11 iulie 2025.
În sinteză, acest studiu, desfășurat pe peste jumătate de milion de absolvenți de la diferite universități din SUA, arată două aspecte importante:
- Filozofia tinde să selecteze anumite categorii de persoane: persoanele cu abilități verbale mai dezvoltate, care sunt mai curioase, mai deschise la minte și mai riguroase din punct de vedere intelectual sunt mai predispuse să studieze filosofia
- Absolvenții de filozofie au rezultate mai bune decât absolvenții altor specializări în privința rezultatelor obținute la teste de raționamente verbale și logice și la măsurarea unor obiceiuri intelectuale valoroase.
(Imagine realizată cu IA.)
