Alegerile presupun întotdeauna crearea unor forțe situaționale cu acțiune limitată în timp, prin intermediul campaniilor electorale, sub imboldul cărora trebuie să cadă cât mai muți cetățeni. De aceea, de fiecare dată ele au nevoie de apelul la un sistem virtual, pe care-l creează prin intermediul discursului electoral, care să-și întindă existența pe perioada campaniei și în timpul alegerilor. O bună campanie electorală pornește de la intuirea sau aflarea „sensibilităților sistemice” ale cetățenilor, sloganurile electorale venind să completeze aceste spectre posibile, astfel încât să prindă cetățenii în propriile mecanisme mentale. Sensibilitățile cetățenilor pot fi identificate pornind de la structurile de autoritate cărora le sunt deja supuși și față de care sunt tentați să reacționeze submisiv. Motiv pentru care gradul de încredere în instituții constituie un indicator esențial pentru selectarea actorilor de campanie, a tipului de discurs și mai ales a tipului de sistem virtual ce trebuie generat prin intermediul acestor elemente.