Încep cu o precizare prealabilă: fac parte din categoria celor care cred că opoziția față de exagerările puterii (indiferent de culoarea ei politică) este o datorie civică. Mă tem de putere când văd o opoziție slabă, indiferent de cine se află la guvernare. Sunt convins că politicienii au tot timpul tentația exagerărilor, opoziția politică, continua presiune civică și controlul instituțional fiind soluția adecvată pentru a-i menține în cadrul constituțional.[1]
Mărturisesc că Renate Weber nu mi-a plăcut ca politician, generându-mi chiar o doză de antipatie. Nu-mi dau seama dacă judecata mea negativă era legată doar de calitatea de membru ALDE avută de R. Weber sau dacă a inclus și perioada în care a fost parlamentar PNL.
Acum însă cred că Renate Weber își face datoria binișor că Avocat al Poporului. Și nu este vorba doar de contextul favorabil pe care i l-a creat obediența predecesorului.[2] Este una dintre transformările politice[3] care mă surprinde: eram convins că a fost numită pentru a servi interesele unei categorii de politicieni și mă așteptam să se cantoneze în acea poziție. Combinația contextului cu niscaiva trăsături personale au așezat-o într-un rol pe care-l joacă eficient. Pentru a observa asta este nevoie de un pic de înțelegere a scopului acestei instituții.
Avocatul Poporului face parte din formele de poziționare instituțională față de exagerările și erorile puterii, asigurând un echilibru necesar. Dacă toate instituțiile și-ar fi făcut treaba la fel de eficient probabil că numărul nemulțumiților ar fi fost mai mic.
Desigur, dacă faceți parte din fanii actualii puteri, fiind străbătuți de un soi de iubire necondiționată față de ei, nu veți putea fi de acord cu o astfel de evaluare, aidoma politicienilor pe care-i adulați. Veți tinde să vedeți în Avocatul Poporului o piedică în calea reformelor propuse de actuala putere. Și nu greșiți.
Doar că rostul Avocatului Poporului este de a cenzura elanurile neconstituționale și ilegale ale puterii. Evident, s-ar putea ca uneori să exagereze în acest rol. Dacă se întâmplă asta doar pentru a echilibra exagerările puterii nu este musai greșit. Eroare survine doar atunci când se concentrează pe apărarea interesele unei singure categorii de cetățeni.
Cum spuneam, nu greșiți dacă vedeți în Avocatul Poporului un opozant al puterii. Nu-l judecați eronat nici dacă alege să se comporte asimetric față de diferitele tabere politice aflate la putere, dovedindu-se părtinitor politic. Însă greșiți dacă ajungeți să considerați că această instituție nu trebuie să se opună puterii atunci când există argumente juridice.
Discuția despre îngrădirea nejustificată a unor libertăți de către actuala putere cred că este întemeiată, principiul proporționalității dintre măsurile adoptate și libertățile anulate fiind încălcat în câteva cazuri. O listă a eroilor ar putea ajuta înțelegerea: lipsa de transparență, abuzul de putere în interes exclusiv politic și economic de grup, anularea unor mecanisme publice de consultare etc. Dubla măsură poate fi considerată și ea un semnal de alarmă:[4] o încălcare mică, la vedere, a regulilor, poate fi simbolul unora mai mari.
Pandemia Covid-19 este demonstrată cu prisosință de fapte, împreună cu ansamblul consecințelor ei negative, doar prinderea unor cetățeni în perspective inadecvate sau ultra-subiective putând să-i determine a-i contesta existența. De asemenea, necesitatea unor măsuri pentru combaterea ei, începând cu cele vizând izolarea socială și terminând cu vaccinarea, face parte din structura evidentă a necesității dacă avem în vedere apărarea interesului social. Însă, în egală măsură tentația politică a abuzurilor de putere trebuie inclusă în structura realității, fiind necesare forme de poziționare față de ea. Libertățile colective și individuale nu intră în toate punctele (decise de Guvern) în contradicție cu măsurile de combatere a pandemiei. Cineva trebuie să verifice dacă ele respectă principiul proporționalității. Cel mai important rol în această cenzură a puterii îl are Avocatul Poporului.
Care-i rostul acestor rânduri?! În mod clar protestatarii din această perioadă greșesc în foarte multe puncte,[5] pornind de la comportament și terminând cu majoritatea solicitărilor. Critica la adresa lor nu trebuie însă să însemne o susținere necondiționată a Guvernului. Ba chiar trebuie să ne întrebăm dacă nu cumva unele dintre acțiunile sau inacțiunile Guvernului au contribuit la apariția acestor proteste. Din faptul că protestatarii se înșală în majoritatea punctelor nu trebuie să deducem că Guvernul are dreptate peste tot. De asemenea, nu toți cei care critică Guvernul împărtășesc punctele de vedere ale protestatarilor.
–––––––––––––––––––––––––––––––––
[1] Pot fi judecat pentru această poziție. Nu cred însă că pot fi schimbat.
[2] Recunosc că obediența lui Victor Ciorbea, în calitate de Avocat al Poporului, față de guvernul PSD a reușit să-mi stârnească o nemulțumire suficient de mare pentru ca un succesor cu o minimă decență să pară mai bun.
[3] Nu pot exclude și posibilitatea ca în discuție să fie de fapt vreo schimbare a propriei mele perspective.
[4] Vă recomand să nu vă iluzionați: dubla măsură este specifică tuturor politicienilor. La mulțimea celor pe care i-am văzut prin ministere fără mască în ultimul an (a nu se înțelege că i-am văzut pe toți) se adaugă mulțimea celor pe care i-am văzut fumând prin sediile instituțiilor centrale de la interzicerea fumatului până în prezent. Astfel de gesturi ar trebui să ne spună ceva despre rolul legilor în România (pentru a vă feri de idealizări inutile aș adăuga: și în alte state).
[5] Nu-mi fac iluzii privind vreo coerență ideologică sau idealuri a actualilor protestatari. În stradă se află oameni cu diferite nemulțumiri, măsura legitimității lor fiind la fel de diversă.
