Întâmplarea (fericită) mi-a scos în cale un concept interesant, timebanking;[1] motiv pentru care m-am apucat să citesc câte ceva despre el. Nu mică mi-a fost mirarea când am văzut că un concept atât de pretențios ascunde o realitate mult mai simplă: capitatul social, într-o formă a sa pură. Altfel spus, presupune a-ți dona timpul (de lucru) pentru a putea beneficia de timpul (de lucru al) altuia. Ceva ce se întâmpla în mod tradițional în comunitățile noastre: te duci la cineva să-l ajuți, ca să vină și el când ai nevoie: nunți, botezuri, înmormântări, cules etc. („Dacă nu te duci nu-ți vine!” spune vorba populară). Doar că de data asta schimbul nu-l reprezintă ora pălmașului pur și simplu, ci contribuția fiecăruia conform specializării pe care o are. Ceea ce înseamnă că, la limită, se poate ajunge la cotarea diferită a competențelor fiecăruia, în funcția de gradul în care sunt solicitate. Majoritatea cultelor neoprotestante a ajuns deja la un nivel ridicat al reușitei în acest sens, capitalul social creat pe această cale fiind poate principalul liant al acestora.
Timebankingul este o formă de barter, dar care nu recurge la produse, ci la serviciile virtuale de care ai putea avea nevoie în schimbul celor pe care le poți presta. Adică, formule de-a ieși de sub imperiul banului, evitând puterea celor care-i controlează destinele. Motiv pentru care nu se bucură de o mare simpatie la nivel oficial, mai ales că scapă formelor de control instituțional asupra vieții cetățeanului.
Raportat la formele de evidențiere a prestațiilor oferite, timebankingul constituie o variantă de concretizare a sloganului „Time is money!”.
Acest model social funcționează eficient doar într-o societate extrem de specializată, în care fiecare membru al comunității este priceput să facă (doar) un anumit lucru. În mediul românului bun la toate s-ar putea să întâlnească unele piedici. Să ne amintim că abia ingeniozitatea nemțească, materializată în construcția unor sisteme auto din ce în ce mai complicate, a golit parcările de românii pricepuți în ale mecanicii.
Modelul poate absorbi o mare parte din forța de muncă disponibilă existentă. Doar că au prioritate serviciile, șomerii proveniți din sectoarele productive având nevoie de reprofilare. În caz de șomaj masiv disponibilul de servicii s-ar putea să depășească cu mult solicitările. Evident, prestarea unor servicii reciproce ar putea acoperi o bună parte din probleme.
Odată intrat într-o asemenea comunitate, depinzi inevitabil de setul de competențe existente în proximitatea ta și de disponibilitatea celor care le au de-a le pune în comun în modalitatea aceasta. Cum nu se constituie garanții pentru executarea obligațiilor, modelul poate funcționa doar într-un mediu în care cuvântul dat și respectarea angajamentelor asumate au valoare.
Câteva din orele câștigate ar putea fi transferate comunității locale, în locul unor impozite, punând la îndemâna comunității nu tentanții bani, ci servicii nude care pot fi acordate altor cetățeni.
Sistemul este unul egalizant, ora de lucru fiind unitate standard de mărime. Motiv pentru care el este puternic afectat de concurența pe care i-o face sistemul capitalist, adică medierea realizată de ban, mai ales în cazul competențelor/serviciilor extrem de căutate pe piață sau a celor pentru care statul a acordat anumite exclusivități (ex. notari, avocați etc.). În fiecare din aceste cazuri, recompensa financiară mare a unor astfel de servicii, indusă fie de cererea ridicată fie de oferta limitată (și stabilirea oficială a prețului, respectiv ieșirea de sub regulile pieții), generează o presiune suficientă pentru plasarea lui în circuitul economic în dauna celui de timp comunitar pe care timebankingul îl solicită. Motiv pentru care egalizarea pe care-o aduce cu sine îi limitează aderența la anumite straturi sociale, generând comunități specifice.
Bănuiesc că serviciile sexuale nu pot intra în acest circuit deoarece bărbații și-ar cheltui rapid creditul pe ele și datorită faptului că sunt greu de contabilizat prestațiile simultane. Suplimentar, echivalența orară nu este în avantajul prestatoarelor: o oră de baby sitting, spre exemplu, nu poate fi echivalentă cu „grija sexuală” față de un terț.
Politica este a doua prestație care n-are căutare într-un asemenea mediu. Nu văd mulți cetățeni doritori să-și cheltuiască creditul obținut prin munca proprie pe câteva ore de clămpăneală politică la ei acasă, când simpla manipulare a telecomenzii le furnizează mai mult decât și-ar fi dorit vreodată. Suplimentar, nu sunt mulți cetățenii care ar lăsa singur, în casa lor, un politician român. Singura problemă a acestor rețele este că la un anumit nivel de dezvoltare au nevoie de organizări tot mai complexe. Și cine este mai priceput în lucruri complicate decât un politician?! Necesitatea de a transforma participanții la o astfel de rețea în membri de partid, votanți sau cel puțin de a-i impozita este cu mult mai mare decât capacitatea unui politician de rezistență într-un astfel de mediu al schimbului de timp disponibil, adică de servicii. Nu în ultimul rând, o piedică exercitată de un politician față de un astfel de sistem izvorăște dintr-un spirit de eficiență, adică dintr-o dorință pentru creșterea productivității: este mult mai ușor să vorbești o oră la televizor, ajungând să fii văzut de câteva mii de persoane, decât să vorbești mii de ore spunând același lucru în fața fiecăruia. Altfel spus, televiziunea constituie un adevărat multiplicator al producției politice.
Foarte puțini din bugetarii români ar fi acceptați într-un astfel de circuit, deoarece nu mulți privați prețuiesc „ora la stat”, cel puțin așa cum o văd de cealaltă parte a ghișeului. O mare parte din aptitudinile birocratice nu-și găsesc nici ele căutarea pe piața timebankingului, fiind puțini cei care au nevoie de hârtii plimbate, controlul celor care muncesc și producția vană de documente. Însă, când numărul total de ore ajunge la cifre foarte mari este nevoie de cineva să le țină evidența; semn că sistemul ar putea admite și bugetari, transformând astfel totul într-o instituție de stat, adică făcând-o să coste întreținerea sa cu mult mai mult decât beneficiile pe care le aduce comunității.
[1] Un amic m-a rugat de ceva vreme să mă uit pe un proiect. Ciufut cum sunt, am dat frâu liber idiosincraziei de moment pe tema proiectelor, refuzând să mă las angrenat într-o altă aventură de acest gen. Numai că gestul ținea exact de timebanking, adică în discuție era un credit pe care-l primisem deja.
(Imagine preluată de pe: http://e-flux.com/timebank/about)
Da, ce frumos spuneti, era vorba de un credit primit….
O supersageata infipta direct in „ochiul dracului”
Viorel spune : „Timebankingul este o formă de barter, dar care nu recurge la produse, ci la serviciile virtuale de care ai putea avea nevoie în schimbul celor pe care le poți presta. Este o formula de-a ieși de sub imperiul banului, evitând puterea celor care-i controlează destinele. Conceptul nu se bucură de simpatie la nivel oficial deoarece scapă formelor de control instituțional asupra vieții cetățeanului. Raportat la formele de evidențiere a prestațiilor oferite, timebankingul constituie o variantă de concretizare a sloganului: Time is money ! Modelul poate absorbi o mare parte din forța de muncă disponibilă existentă.”
Azi mi-am propus sa scriu un mesaj mai OPTIMIST.
Zicala „banul este ochiul dracului” este cea care mi-a inspirat titlul, pentru ca zicala inglobeaza in ea o perceptie colectiva potrivit careia „nu se prea poate ieși de sub imperiul banului” si mai nou, dar si mult mai vizibil , oameni simpli au inteles cu foarte mult timp in urma ca „banul ne controlează destinele” facandu-ne sa traim intr-un „TIMP GOL” adica , chiar NE desubstantializeaza.
Intr-o atare pozitionare este chiar de inteles de ce conceptul de Timebanking „nu se bucură de simpatie la nivel oficial” deoarece , el chiar poate „scapa formelor de control instituțional asupra vieții cetățeanului” si acesta este fereastra de optimism pe care vreau sa intru cu acest articol/mesaj numai daca veti avea rabdarea de a-mi da atentia cuvenita si pentru o argumentare emica.
Pentru inceput va rog sa priviti prezenta criza financiara planetara prin ochiul ‘norocosilor” care putem vedea si intelege la nivel de efecte globale cum sau mutat razboiale din traseele clasice in spionajul industrial si/sau diplomatie.
Dupa „esecul Schengen” , miniştrii de externe din Germania, Finlanda, Danemarca şi Olanda au trimis o scrisoare comună preşedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, prin care solicită crearea unui mecanism menit să protejeze valorile Uniunii Europene. Modalitatea de sanctionare a celor ce nu inteleg miscarile valorilor acestor tari cu initiative e simpla : “sa li se taie FONDURILE UE’ mai ales pentru tarile care exporta problem sociale in curtea lui ACASA CEL OCCIDENTAL de parca odata sanctionate guvernele , cei ce fac “turism pentru a ridica ajutoare sociale” vor gasi mai mult de lucru in curtea lui ACASA ROMANESC CEL ATINS LA PORTOFEL.
O a doua scrisoare porneste tot din spre Germania si Olanda dar la care adera si semneaza cu ambele maini si Marea Britanie şi Austria care cer din nou Comisiei Europene si alte tipuri de sanciuni care, in final, confirma emotia lui Viorel expusa in fata sintagmei “ghetoizări noastre naționale” In prelungirea aceleasi atitudini de a controla natiunile prin bani, oficialii europeni au cerut in 15 martie Ciprului ( fost paradis fiscal ) sa aplice o taxa unica de 9,9 % pentru depozitele de peste 100.000 de euro ( care totalizeaza 68 miliarde euro in Cipru) si de 6,75 la suta pentru celelalte depozite .
Cipru ca STAT s-a conformat numai ca sa poata obtine un un imprumut de numai 10 miliarde de euro.
In acest razboi planetar „STATE versus CETATENI ” BANUL si politicile publice sunt arme prost folosite si acest „punct slab al Uniunii Europene” ma face sa cred ca cetatenii europeni ( inclusiv romanii ) vor gasi indirect sprijin si sperantza pt a invinge structurile statale nationale in afara continentului european. Aici „invingere” inseamna ca cetatenii „obliga prin atitudinea lor ca statele nationale sa se autoreformeze , implicit le obliga la dramatice restructurari”
As dori sa retineti cate ceva si despre neinsemnatatea continentala a cetatenilor europeni/plebe . Ganditi-va la „razboiul greiilor” unde SUA, China, Rusia, India, Japonia si principalele economii emergente sunt CONDUSE CENTRALIZAT. Europa nu este nici macar o federatie de state si prin urmare, nici o federatie de interese autentice , iar genul acesta de „bisericutze a cate 4 STATE ” imi aminteste si de initiativa de acum un deceniu a „Trilateralei de la Visegrad” care a rupt Romania si Bulgaria de trenul care a dublat populatia UE in 2004. Langa acest impediment politic mai ganditi-va ca populatia continentului nostru este doar a paisprezecea parte din total populatie globale si numai blazonul civilizatiei noastre continentale mai sta sa lupte cu ceva succes in acest „razboi a lui care pe care” in care, POSESIA si CONTROLUL BANULUI va NOMINALIZA castigatorului planetar-continental.
Oare unde se mai pot plasa si ce mai pot face cetatenii UE in acest razboi planetar ?
Raspunsul gasit de mine : sa gaseasca o modalitate de a substituii banul si daaaa…. ASTA ESTE POSIBIL AICI IN EUROPA , nu doar pentru ca este ceva logic si asteptat pt. RESUBSTANTIALIZAREA VIETII/ timpului nostru, al fiecaruia.
1 – Este logic ca a exista „o economie planetara” a „prosumatorilor” ( adica a celor ce au produs cu prioritate pentru sine ) inainte de a exista moneda fizica de schimb. La un moment dat din „istoria monedelor” am retinut ca pana si ”sarea” a tinut loc de „valuta forte” :))
In opinia mea VALOAREA TIMPULUI DIN VIATA FIECARUIA dublat de competenta langa disponibilizarea lui economica este posibil sa castige inimiile miliardelor de cetateni planetari si io cred ca este bine ca vedem in clar ca bataliile principale din lumea virtuala se dau in afara continentului europen. Altfel spus , acolo unde va continua sa se extinda saracia peste milioane de cetateni angajati natural se va forma o masa critica a cetatenilor REAL nemultumiti dispusi sa renunte la moneda euro si sa adopte „o moneda planetara virtuala” care te contorizeaza perfect inmiscare ( foarte curand si in gandire ) si e nevoie si natural sa apara un SOFT care plimba instantaneu plusvaloarea/prestatia fiecaruia cu viteza luminii.
Curand se va naste acest SOFT PLANETAR care sa capitalizeze acesta noua disponibilitate a noastra de lucru pentru a iesii din categoria statistica „a celor mai educati saraci angajati ai Europei” . Analiza conceptului de TIMEBANKING este o buna poarta de intrare fiindca retineti doua aspecte relevante
2 – Totalul „Bancilor de TIMP” din Europa este mai mic decat totalul BANCILOR DE TIMP din Marea Britanie, iar acest aspect are legatura cu „cultele neoprotestante” si care, daca analizati numele tarilor care au trimis cele doua scrisori recente catre Comisia Europeana ( sus enuntate ) veti intelege si de ce initiativa apartine tarilor care dau cea mai mare pretuire AFACERILOR DE FAMILIE ( si nu speculantilor care trimit banii in paradisuri fiscale ) iar cine RESPECTA si NU DISTRUGE ECONOMIC FAMILIA are si initiativa, dar si cel mai inalt grad de reusita in lumea civilizata. Io zic sa nu ne suparam pe ei ca prin ce fac DUMNEALOR ACCELEREAZA PROCESUL.
3 – Explicatia faptului ca in Marea Britanie functioneaza peste 50 % din TIMEBANKING-urile din EUROPA si aproape ¼ din totalul planetar o regasim in politicile publice ale „doamnei de fier” (Margaret Thatcher ) care a trecut Anglia prin focul purificator al inchiderilor industriilor energofage, facand sa creasca somajul intr-un ritm ce speria tot continentul la vremea ei. Iar pe vreme de criza si razboi britanicii nu-s decat „al 55 stat american” intamplator cazati in Europa. Cu vreo doua decenii mai devreme de „ERA DOAMNEI DE FIER” America trecuse deja prin criza economica specifica care le-a micsorat cantitatile de bani din sistemul de ajutorare sociala. Ca un facut, intr-o „Europa Unita” dar aflata in plina criza financiara tot in Marea Britanie a aparut si „LIRA DE BRISTOL”. http://www.ziare.com/bani/moneda/cum-se-protejeaza-un-oras-britanic-de-criza-emite-o-moneda-proprie-video-1184769. Asta in timp ce la Bruxelles, un specialist bine salarizat si bine intentionat ii propune cu argumente economice ministrului Afacerilor Europene sa concesioneze fondurile europene pentru CONVERGENTA catre Donald Trump fiindca, acesta a dovedit ca langa fiecare dolar investit a stiut sa antreneze alti 4 dolari ai vecinilor. http://www.ziare.com/fonduri/fonduri-europene/invitatii-ziare-com-octavian-serban-concesionarea-fondurilor-europene-catre-donald-trump-1184815 .
Revenind la istoricul conceptului de TIMEBANKING , prin ani 1960 din SUA , adica intr-un moment în care „banii pentru programe sociale au secat” iar abordarea servicilor sociale cerea prin SUA acum mai bine de jumatate de deceniu moduri creative de a rezolva problema banilor pentru segmentul vulnerabil, s-a operationalizat conceptul “Time Banking” a lui Edgar Cahn. Banca gandita de el propune prestare „schimb de servicii plătit cu timp”. Intre timp , peste ocean criza a trecut dar a ramas conceptual pe care l-a preluat si dezvoltat/ operationalizat/implemntat cei din Marea Britanie. Io cred ca de aici trebuie pornit fiindca, intre timp , nu-i asa…, a aparut peste viata noastra si internetul si “banii virtuali’ . Ne mai trebuie doar un GENIU pentru a crea SOFTUL BANCII PLANETARE care sa ne foloseasca ca moneda TIMPUL/ PARTE DIN VIATA NOASTRA sis a ne umple din nou viatza. Unde gasim aceste genii ?
4 – OLTCHIM ca model de industrie falimentata, nu ne arata astazi doar oameni care se sinucid ca nu si-au ridicat salariile pentru TIMPUl DEJA MUNCIT/PRESTAT si prin acesta neplata ni se confirma generic ca „viatza noastra este pusa in beneficiul celor ce au falimentat combinatul”. Brandul falimentat este inclus si in diplomele copiilor acelor parinti care muncit sub acest brand falimentat. Ionuţ Budişteanu este elev în clasa a XI-a la Grupul Şcolar Oltchim din Râmnicu Vâlcea si este un geniu al informaticii. „Este un adolescent atât de modest încât nu aş putea să spun că are cei şapte ani de acasă, ci are 18 ani de acasă şi parcă vine dintr-o altă galaxie”, spune despre el profesorul Florin Smeureanu, directorul Grupului Şcolar Oltchim. Ionuţ Budişteanu spune despre sine : „Am creat o interfaţă om – calculator care să ajute persoanele nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii. Softul ia o imagine de la camera web, o procesează cu inteligenţa artificială şi generează un curent electric direct proporţional pe o matrice-senzor care este pusă pe limbă. Deci nevăzătorul va primi o matrice electrică si în foarte scurt timp nevăzătorul se obişnuieşte şi reuseşte să înţeleagă informaţia primită pe limbă şi să o asocieze lumii înconjurătoare”, a explicat Ionuţ despre softul său. Această genială creaţie a copilului de clasa a XI a primit deja importante premii si din partea „China Association for Science and Technology” si din partea americanilor prin „IEEE Computer Society”, asociaţie americană care se ocupă cu domeniul standardizării şi dezvoltării calculatorului.
De la acesti tineri ne vine speranta. Problema e ca „propunerea SOFT pentru o banca planetara cu moneda virtuala” care , pe bune daca ar exista s-ar infige ca „o sageata in ochiul dracului” este o NECESITATE si un instrument pentru cei ce cred in economia sociala, iar noi, noi cei ce scriem articole lungi, suntem situati la 10 ani lumina in spatele copiilor de calibru lui Ionuţ Budişteanu, iar politicile publice europene parca ar fi in evul mediu intunecat fata de nevoile celor care DAAAAA…. , „vor sa-si vanda TIMPUL –Competenta” atat cat mai au de trait. Cine sa medieze eficient cu cei ce se simt ACASA in ADN-ul AFACERILOR DE FAMILIE ? In rest, chiar daca UE va deveni probabil din considerente strategice doar al 56 vagon din coada SUA, raman un OPTIMIST. Romania are deja un parteneriat strategic cu ei :)) iar azi exportam cu succes nu doar probleme sociale sub fusta cucoanei dar , exportam si tot ce este geniu nascut pe langa combinatele noastre energofage din „GHETOUL NUMIT ROMANIA” si ne vom revenii imediat ce ne vom deschide un cont bancar la un TIMEBANKING COSMIC care ma va plati pentru ce gandim/muncim cu viteza luminii :))
Emirul sagetator