Partea neplăcută a oricărui sistem penitenciar (adică a aplicării legii) o constituie indistincția cu care tratează cazurile ivite. Pedepsirea unei schimbări ocazionale de comportament, cum ar fi o faptă penală comisă sub imboldul anonimatului și sub presiunea forțelor situaționale, are ca efect, cel mai adesea, schimbarea semnificativă în rău a persoanei pedepsite,[1] în condițiile în care erau șanse ca acel cetățean, odată scos din zona de influență a forțelor situaționale, să-și desfășoare viața în condiții de normalitate comportamentală.[2] Altfel spus, schimbările de comportament induse de presiunea forțelor situaționale rareori induc schimbări dispoziționale dacă expunerea este de scurtă durată. Exepția o constituie câteva din insituțiile statului, care permanentizează circumstanțe, trasnformându-le în trăsături de caracter.
Despre vină și pedeapsă
Îți recomand și următoarele articole
Abia ce am publicat articolul în care atrăgeam atenția că principala grijă a guvernanților ar trebui să fie de tipul primum non nocere (să nu facă mai mult rău decât bine prin intervenția lor), că Guvernul a și comis o astfel de eroare. Așa cum...
Primum non nocere este unul dintre imperativele esențiale care guvernează profesiile medicale, el putând fi tradus de forma: Mai întâi ai grijă ca prin intervenția ta să nu faci rău (să nu produci mai mult rău decât bine) sau Înainte de toate să nu...
Pentru mulți dintre noi principalul parametru al turismului actual pare să-l constituie un chip al performanței, exprimat de ideea: „Am fost acolo!”. Aceasta pare să fie sugestia esențială a fotografiilor (reluate în mod insistent, în diferite...
Mulțimea știrilor pe tema noilor inovații (potențată semnificativ de obișnuința lecturii câtorva newsletters pe tema cercetării) îmi generează impresia stranie că ceva nou stă să vină. În discuție nu este doar acea continuă noutate ce pare să...