Bunicul imi spunea ca „daca nu pun suflet in ceea ce fac/caut, atunci, drumul n-are sens”
Aduc plenitudinea ca acoperamant perfect pentru CASA lui ACASA. Si asa cum fiecare din noi putem fi trasi inapoi prin cordonul ombilical „spre conceptul de mama” tot la fel simt ca putem fi integratii plenar si „conceptului divin” folosindu-ne de „emotiile divine” si „softul divin” INTEGRATOR al acestui ACASA AL TUTURORA.
Pe scurt, fara MAMA nu se poate.
Ma duc putin prin curtea/cartea 5-a a operelor lui Platon si vad ca : „femeia are suflet de barbat”. Deschid apoi usa spre Kant si el i-mi spune in „observatii asupra frumosului si sublimului” ca „filosofia femeii nu este sa rationeze ci… SA SIMTA” .
Deschid fereastra spre camera intima a lui Schopenhauer si ca orice filosof care se respecta are si el o opinie „despre femei” citez ”femeile sunt lipsite de ratiune si capacitate de reflectie, fiind astfel la jumatate de pas intre barbat si copil”
Daca as da „sa rumege” aceste citate bunicului meu analfabet, pentru care , traduc in termeni culti, „femeia era raspunzatoare a ne umple viatza cu o SupeRRealitate” ei bine pe limbajul „culturii inalte” el mi-ar raspunde ca citatele sunt scrise de niste „barbatii impotenti intelectual” adica „blocati emotional cu scopul de a nu li se da acces la informatiile divine”
In copilarie, cand sub CLAR DE LUNA alergam cei 3 km intre satul natal al mamei ( Lera ) si satul lui acasa al meu ( Corbu ) am avut momente cand m-am speriat de umbra mea care „ma alerga cu aceiasi viteza pe care mi-o dictau emotiile”. Din acesta experientza intzeleg azi ca „ratiunea de a fi a umbrei este sa se incarneze in simturi care te pun pe fuga” Am creat aceasta propozitie ca sa va spun ca mai degraba „va fi posibil dezideratul umbrei” decat sa fie barbatul capabil a intelege si admite vreodata superioritatea sufletului femeii.
Apoi deschid fereastra si spre Nietzsche . Ce tupeu pe capul lui . Imi rosteste : „ADEVARUL E FEMEIA” dupa care… nu-i este deloc greu sa se expuna ca un misogin. Ia sa vad prin capul lui Freud cum se vede ? El chiar crede ca : „femeile sunt dusmani civilizatiei”
Si cand te gandesti ca plenitudine fara femeie n-ar traii nici-un falocrat perfect, te intrebi daca toti acesti „ilustri creatori de cultura” vorbind dinspre genul falocrat spre REALITATEA FEMEII co-participante la trairea plenitudinii, s-or fi intrebat ce-a vrut sa spuna Seneca cand a afirmat ca citez : „ce spune Peter despre Paul se potriveste mai mult lui Peter decat lui Paul” Sau citatul nu se potriveste cand vorbim intre genuri/sexe diferite si specific raportate la emotional ? O fi din cauza faptului ca „la ruperea de mama orice barbat pleca „CASTRAT EMOTIONAL” ? Si asta se poate sa fie cauza pentru care spiritul se ascunde in curtea masculina iar genului feminin i s-a lasat la liber esenta iubirii si a vietii ? Asa am ajuns sa dau si feministelor cota lor de dreptate. „In cultura, cu mici exceptii femeia a fost doar proiectie”. Adica ? „Ea nu s-a povestit a fost povestita, ea nu s-a definit a fost definita” si drept concluzie : „cultura este ( a ramas ) un copil orfan de mama” Si asta pentru ca barbatul impotent neacesand REALITATEA FEMININA a tot inventat concepte abstracte precum cel de „OM” sau „proletariat” In atare conditii , un filosof e cel ce refuza sa ia in seama trairile generate de un concept real cum este cel de femeie si, pe cale de consecinta, pentru „cultura inalta” „proletariatul” este un superagent istoric iar lor aceasta abstratie li se pare infinit mai folositor pentru a co-participa in edificarea si co-substantarea lui ACASA COMUN trimitandu-si proletarul sa croiasca structuri pentru „femeia din zidul plenitudinii” si implinirii falocratilor culturii.
Pentru „creatorii de cultura inalta” femeile „nu-s capabile de principii” fiindca nu percuteaza in fatza celor neplacute. Daca acesta ar fi adevarul, si daca trucul ar fi atat de simplu si la vederea oricui, l-as numi natural SIMPLITATE si m-as bate in piept cu identitatea dintre „PUTEREA AUTENTICA” si SIMPLITATE. In acest caz daca simplitatea e de gen feminin, atunci „vana metafizica” musai trebe sa fie/ramana de gen masculin.
Ma culc NATURAL in PATUL GERMINATIV de BUNA SIMTIRE si am convingerea ca PERMANENTELE din viata noastra se identifica perfect cu curtea celor „specializate sa repete viata” si daca bine observam cu totii , VIATZA chiar SE REPETA. Pe acest fundal cred ca nici-o clipa spiritul nu se simte prizioner al carnii/trupului iar pe o asa pozitionare cineva are de castigat din continua devalorizarea trupului , a naturalului, emotionalului si pana la urma chiar te vrea ejectat de sub acoperamantul PLENITUDINII LUI ACASA.
Cine oare si de ce face asta treaba murdara si metodic ? Tot ce pot sa raspund intr-o asa pozitionare , este ca aici se dovadeste o crasa incultura divina si mai ales „O REA CREDINTA”. Cel mai la indemana exemplu „Arcul lui Ulise”.
Regula matricial vectoriala si rezultanta. Cam la fel sta treaba si cu „drumul sageti culturale” Orice drum pleaca dintr- „incordare emotionala a corpului” si o decizie aproape instinctuala / intuitiva deci pentru mine, acesta e motivul pentru care intuitia sta in TOPUL formelor de gandire/actiune. Cand te lasi dominat de pasiune dai maxim din tine. Cand domini tu in locul pasiunii – doar te pisi incontra vantului.
Am facut acest ocol ca sa dau dreptul femeii si emotiilor si softului divin sa-mi intre toate acestea in credinta mea intima si in „reconstructia definitiei plenitudinii” .Voua vi s-a intamplat sa cautati in dex o definitie si sa simtiti ca definitia este incompleta ?
Accept ca definitia cea mai buna a plenitudinii are in intesiunea ei destule ingrediente onorabile:„ dezvoltare completa, integrala; deplinatate; totalitate; desavarsire; insusirea de a fi deplin; dar dinperspectiva „necuprinselor” ca sa o fac completa pentru mine, in extensiunea ei, plenitudinea este si starea in care obligatoriu esti si „perfect conectat cu nevazutele” Dar cum poti aduce o astfel de „starea a imbratisarii plenare cu nevazutele” pe aripile gandului finit ? Ca un profesor mediocru in clasa analfabetilor emotionali intreb : Exista spirit ? Este el altceva decat sufletul ? Daaaaaaaaa si imediat, imi striga in clasa tot corul filosofiilor batandu-se cu caramida in piept ca ei sunt „prietenii spiritului” si de dragul meu „ei lasa nemurirea sufletului pe seama religiilor” si mai ales in curtea „barfelor feminine”
Dar pentru mine „inocent profesor de libertate emotionala” si spiritul si sufletul intra plenar in categoria nevazutelor. Sintagma „spirit liber” e pleonasm ? Io cred ca da.
Pentru ca nu-mi pot imagina ceva mai liber decat spiritul. Cum ni-l traduce dex-ul pe acest „spirit” ? Constiinta sau..”factor ideal al existenței” ( opus materiei ). Ih ! cih !
Asta nu mai e plenitudine. Dar de ce sa se opuna materiei ?
Ce sa aibe spiritul de impartit cu corpul meu material care este singurul capabil sa-mi masoare /identifice mie o stare de plenitudine si care co-participa plenar la TRAIREA PLENITUDINII si A INTALNIRII CU EA ?
Da, am cazut de acord cu Viorel ca nu putem exciza emotia si sentimentele din constiinta. Si sunt plenar de acord cu el cand afirma ca „emotiile participă în mod esențial la deciziile noastre axiologice” Oare am cazut de acord si cu faptul ca istoria ar trebuii sa mentioneze primul gand inaintea nasterii primei interjectii/cuvant ? Nu mai stiu. Ce stiu este ca „o fotografie inseamna mai mult de 1000 de cuvinte” si acestea impreuna inseamna infinit mai putin decat un sentiment sau o stare, alta decat PLENITUDINEA. Va inchipuiti ca pentru a descrie PLENITUDINEA ar fi nevoie de o intreaga carte dictionar si ca la capatul ei este posibil sa nu traiti plenitudinea chiar daca ati acepta-o ca stare perfecta conectata si cu nevazutele ? Atunci prin ce „siretlic emic” sa va fac io sa-mi aceptati macar completarea definitiei cu „perfect conectata cu nevazutele” Daca prin absurd punem o identitate intre CORP si „SOFTUL DIVIN” ati acepta ca orice soft se poate interconecta cu toate nevazutele din calculator pentru a va da rezultatul prestabilit/incubat lui de programator ? Ori daca nimic nu patrunde mai adanc decat gandul trimis la mii de ani lumina distanta de corp si daca admitem ca dincolo de gand mai „coexista chiar si nevazutele” atunci cum face el CORPUL/SOFTUL legatura cu nevazutele din univers daca el n-ar fi autentic prieten cu constiinta sau cu spiritul ce zburda liber prin cosmos inglobandul/reconvertindu-l si trimitand informatia la softul/corpul analizator ce vrea sa-si traiesca experential propriai starea de plenitudine ? SIMPLU.
Informatia fie ca o captam prin „prelucrarea /functiile softului divin” , fie ca o captam prin gandul si cuvantul calator, fie ca ne vine sub nas prin mirosul unei fotografii din raza privirii noastre profunde, sau prin alt „simt decodor”, acesta imi obliga „corpul soft divin ” sa-si defineasca instantaneu si acel tip de sentiment „pentru a sti daca io sunt in pericol” sau daca sa-mi dea voie sa-mi vad de treaba pana imi voi traii experential si plenar descoperirea. Altfel spus, emotia ca submultiplu al sentimentului din interiorul constiintei si al spiritului meu din extensiunea corpului meu, sunt si ele vizibile ca subprograme f.f complexe pe care gandul si cuvantul si in general „cultura culta” daca vor sa ne predea lectii de plenitudine, ar face bine sa le recunoasca nu doar preexistenta lor fata de cuvant ci si superioritatea functiilor lor caci pe mine toate acestea si nu cuvantul sunt cele ce ma conecteza plenar chiar si cu nevazutele, inplicit cu divinul din noi. Din interiorul plenitudinii si credintei mele n-ar trebui sa va speriati de ideia ca „la potile raiului stau doar sfinti Petru si Pavel” si din ratiuni de gen ei nu va vor da turmelor si mai ales femeilor indestulator acces la „substantza de Dumnezeu”.
Din interiorul plenitudinii si credintei mele imi este destul sa credeti ca Dumnezeu exista si apoi sa si doriti sa-l accesati. Restul sunt detalii. Cum aici nu mi-am propus o lectie de religie, din interiorul credintei mele afirm ca nu cred in solutia eliberarii prin neglijarea sau eliberarea noastra de instincte si emotii care te incordeaza pragmatic si matricial in atingerea rapida a obiectivelor, „mai ales necesare supravietuirii” Si cum sub acoperisul plenitudinii si in interiorul orasmului cosmic io nu ma simt NATURA DEZBRACATA se subintelege ca n-am nevoie de o „penetrare masculina violenta” pentru a-mi vedea de drum fara „pretentii rational-stiintifice”.
Daca stiinta spune ca : „lumea emotiilor este de gen feminin” si daca tot „NI S-A DAT” atunci chiar merita „sa o luam” deci sa ne INTRUPAM din ea, din acesta LUME NEVAZUTA dar inainte mergatoare CU SENS.
Iubesc sculpturile lui RODEN , implicit pe creator, fiindca, prin operele lui am inteles ca „barbatul vede mai intai femeia si apoi moartea in timp ce , cand saruta, femeia vede mai intai barbatul si imediat dupa aceia VEDE SI „CERUL DESCHIDERILOR NOASTRE”
De acord, „mutatia ontologica intre uman si subuman e data de cunoastere si creatie” Theorema lui Thomas spune ca „o situatie descrisa ca fiind reala devine reala prin consecintele descrierii ei” chiar daca descrierea a fost una falsa. Nu discut aici daca cineva a fost sau nu constient de efectele ce se nasc pe termen lung. Falsificarea istoriilor nationale intra si ea sub incidenta acestor efecte. Spun doar ca „nu ne mai putem sustrage efectelor din descrierile culturii inalte” si din perspectiva amputarii plenitudinii afirm ca „toata istoria realizarilor falocrate s-a ocupat de „uciderea divinului feminin”
In atare conditii, doar imaginarul ne mai poate salva „specificul feminin” si doar emotiile ne mai pot lumina prin cautarile ce ne poarta pe potecile „intunecatului continent feminin” Daca „ADEVARUL este O FEMEIE” si dupa atatea mii de cultura noi stim doar atat de putin despre ADEVAR e timpul ca filosofii sa se dea jos de pe piedestalul intelepciunii si sa suim „femeia pe un piedestal” ca fractal din TURMA/NOROD si MEMORIA NOASTRA COLECTIVA ca simbol al lui „NOI NATURAL” nealterat de cultura culta/inalta „femeie nesupusa culturii falocrate” si fara de nevoi de acces la un „adevar alternativ” pentru asi implini menirea :” REPETABILITATEA VIETII”
Din perspectiva PLENITUDINII femeia ar face bine sa apara si in sfarsit sa se expuna in lumea SENSULUI si a VALORILOR lui ACASA CEL DIVIN.
Sensul umanitatii e la femeie. Sensul culturi, daca mai are cineva nevoie de el, poate sa ramana la barbat. Fara dar si poate avem nevoie de reintroducerea iubirii in scenariul paideiic. „Filosofarea laolalta” implica sa dam rolul esential sentiemntelor, iar sufletul sa preia rol de mediator intre spirit si CORP. Asa cum barbatul poate media relatia cu spiritul , numai femia ne-ar putea media in relatia cu sufletul. A SIMTI CONTINUU obliga pe cineva continuu la „ încadrarea axiologică a datelor la nivel primar și imediat, implica procesul recunoașterii, clasificării si expedierii daztelor spre experiențele anterioare” si implicit , tinere continua a unei legaturii intrinsece cu softul divin careia ii revine si sarcina deschiderilor corpului „către raționamentele cerute de urgența actiunii/deciziei”. Daca tot acest parcurs implica si o orientare a deciziei pe calapodul spiritului unic al conștiinței si nu simte obligatia de a trece acest proces prin constientul proprietarului de corp/soft integrat, decat, poate cel mult dandu-i o culoare holistica specifica, asta imi pare a fi doar detaliu din „adancimele noastre subcuantice”
Doar din aceasta pozitionare accept ca „dispozițiile constituie modalități de acțiune a „părții invizibile” a proceselor din mintea noastră. Ma astept ca specialistii in educația emoționale sa-si ierarhizeze informatiile acestui proces ierarhizat dinspre plenitudinea trairilor si rotundul culorilor sufletului spre cea mai mica unda colectoare de informatie captata in softul nostru divin al traducerii corecte a sensurilor fiecarui sentiment si „incadrare a emotiilor in tiparele deciziilor noastre fulger”. Numai de pe acest piedestal spun ca : INTUITIA este cea mai „RAPIDA FORMA DE GANDIRE” si permanent conectata STARII de PLENITUDINE A CONSTIINTEI.
Emirul centripet din sauna falocratilor
