Caută
Avatarurile unei existențe

„Citește-mă pe mine!” Jurnal de idei (2011)

Cartea în format online poate fi găsită aici!

„Citește-mă pe mine!” Jurnal de idei

Titlul cărții este ambivalent: este o formă brută de reclamă și, în mod simultan, o trimitere la faptul de viață din care s-a născut.

Al doilea sens este de fapt cel vizat. Îl voi reda sub forma unui pasaj din Introducere:

Povestea titlului este simplă: în perioada în care lucram la teza de doctorat pe tema tragicului, fiica mea, care pe atunci avea vreo cinci ani, sătulă de faptul că stă­team toată ziua cu cărţile în loc de a mă juca cu ea, s-a întins într-o zi pe cartea pe care tocmai mă chinuiam s-o citesc (Fiinţa şi neantul, J.  P.  Sartre) spunându-mi: Citeşte-mă pe mine?

Citeşte-mă pe mine! exprimă, în primă instanţă, dorinţa unui copil de a beneficia de atenţia tatălui în aceeaşi măsură în care beneficiau cărţile. Şi, fără îndoială, acest sens este cel mai probabil să fi determinat o asemenea soli­citare. Contextul a făcut însă ca modalitatea de exprimare a acestei dorinţe să aibă un sens mai profund, ce coincide cu o orientare fundamentală a modernităţii: a face din Om obiectul oricărei cercetări şi fundamentul tuturor orien­tărilor. Situaţia, discret melodramatică, mi-a orientat atenţia asupra raporturilor pe care egoismul justificat al copilului meu le releva ca fiind de fapt ale omului modern, acesta dorind să se bucure de toată atenţia, să fie subiectul şi obiectul oricărei cercetări. Folosesc termenul egoism eliberat de conexiunile sale axiologice, ca modalitate de atenţie asupra eului. Cartea stă astfel sub semnul unui dublu egoism: al autorului, care face din propria existenţă şi contextul de lume în care ea se desfăşoară subiectul cărţii, şi egoismul eventualilor cititori, care se pot regăsi în această modalitate de dispunere faţă de lume.

Titlul cărţii semnifică și necesitatea unei orientări a atenţiei către cei din proximitatea noastră într-o epocă a relaţiilor superficiale, puse în scenă de exce­sul de mijloace de comunicare şi de sărăcia sensurilor vehiculate pe aceste căi.

Titlul încearcă totodată să aducă în discuție posibilitatea finalului unui mod de-a privi semenii, respectiv în maniera lecturii, pornind de la discuțiile despre sfârșitul ʻGalaxiei Gutenbergʼ.

Evident, titlul asumă şi o dimensiune de marke­ting, încercând să atragă atenţia cititorului la carte şi, prin asta, la un mod de orientare a atenţiei (ce-l pe care-l mani­fest în carte) ce i-ar putea fi util. Un titlul ce trage de mânecă cititorul, fiind totodată o formă de rostire a intenționalității oricărei cărți.

Cartea s-ar putea să placă. Depinde cu ce ochi se îndreaptă cititorul asupra ei.

Cartea s-ar putea să enerveze. În cazul acesta titlul ar trebui să fie „Enervează-te pe mine!” Asum însă și acest risc, așa cum l-am asumat pe cel de-a nu fi citită.

Din păcate, conținutul celor două cărți tip Jurnal nu poate fi rezumat; sau din fericire. Este asemenea întâlnirii cu o persoană: trebuie să-i fii alături o bună perioadă de timp pentru a o cunoaște. Ideile exprimate în ele sunt ireductibile la definiții sau schematizări, aidoma existenței. Motiv pentru care gestul de a le scrie (poate și de a le citi) constituie o formă de libertate. Sigur și de eliberare, încercând să pasez și altora povara mea (viziunea lui Sartre asupra autorului), cocoașa pe care-o port, presat de greutatea ei.

Avantajul este că ambele nu pot fi criticate fără să fie citite. Cei care au încercat s-au rezumat la greșelile stilistice sau erorile de (tehno-)redactare; adică la o perspectivă normativă. Aștept încă o critică a ideilor, știind că este la fel de dificilă precum critica unei existențe.

Ideile așternute pe hârtie în această formă nu vor să convingă, ci să genereze proximitatea unei persoane în forma ei cea mai sintetică: gândirea. Ultimul pas în ordinea ierarhică îl constituie vecinătatea sufletească; cele două cărți pot atinge, cu cititorul potrivit, și ceva din acest mod de-a fi împreună. (Știu că sună pretențios!)

Iubesc genul! Motiv pentru care mă bizui pe ceea ce poate transmite fiecărui, dincolo de critica academică (uneori îndreptățită) și de răceala sufletească cu care este câteodată lecturată.

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=g8QoiIPpEZk&feature=BFa&list=ULofMyg31wYBA&lf=mfu_in_order[/youtube]

 

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=AySP2iTzASo&feature=autoplay&list=ULg8QoiIPpEZk&lf=mfu_in_order&playnext=1[/youtube]

 

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=ofMyg31wYBA&feature=autoplay&list=ULAySP2iTzASo&lf=mfu_in_order&playnext=2[/youtube]

 

Lansarea a fost deschisă de regretatul prof. univ. dr. Sergiu Tofan, un adevărat mentor și prieten.

Alătură-te discuției

un comentariu

Viorel Rotilă

În căutarea identității