Din alchimia unei existențe. Jurnal de idei (2010)

Cartea în format online poate fi găsită aici!

(Cu tristețe. amestecată cu ceva bucurie, am constat ulterior apariției acestei lucrări că Alexandru Paleologul are o carte cu un titlu similar: Alchimia existenței (2008). Spre rușinea mea nu am știut de apariția acelei cărți, chiar dacă sunt la momente apropiate. Pentru a mă consola, invoc un spirit al timpului sub imboldul căruia au luat naștere cele două titluri)

O carte personală. Și asta înseamnă foarte mult. Adică are suflet; nu al ei, ci un pic din al meu (presupunând că eu am).

Exprimă curajul de a da curs unei gândiri critice, în primul rând față de mine și apoi față de lume.

În ea sunt gânduri adunate într-o perioadă de cca. 5 ani înainte de publicare.

Lucrarea este editată relativ slab, corectorii editurii uitând să-și facă datoria. (De altfel suferința aceasta o am față de fiecare dintre cărți.) La o eventuală reeditare voi lua corectura pe cont propriu; adică apelând la prieteni. Am constatat că este imposibil să-mi corectez propriile tâmpenii deoarece dezvolt o cecitate motivată de plăcerea regăsirii gândului inițial, sub farmecul căruia ratez erorile de punere a lui în pagină.

Scrisă sub formă de fragmente, cartea este ce-a mai aproape de modul meu de-a gândi. Poate forțând un pic, aș spune că de modul fiecăruia dintre noi; este însă doar o presupunere.

Indiscutabil, stilistic stă sub influența unor mari scriitori de gen; i-am indicat în prefață pe cei mai importanți pentru mine până în acel moment, în ordinea întâlnirii cu ei: Constantin Noica, Emil Cioran, Albert Camus și Friedrich Nietzsche. Trimiterea la acești autori nu are rostul de a-mi legitima propriul demers sau de-a sugera comparația între lucrarea mea și cărțile gânditorilor menționați. Onest vorbind, nu suferă comparație; evident, într-un sens dezavantajos pentru mine. Însă lectura acelor autori mi-a activat și întărit o tendință latentă, donând identitate unui mod de-a gândi și generând curajul de a-mi așterne gândurile pe hârtie.

Din moment ce le-am dat o formă (nu întotdeauna ce-a mai bună din punct de vedere stilistic; ba poate chiar rar) m-am gândit să plictisesc câțiva cititori cu ele. Evident, mai întâi trebuie să-i conving să le citească, ceea ce nu mi-a prea reușit până acum.

Lectura cărții poate fi trăită asemenea unei prietenii; cu intimități, cu fricțiuni, cu bucuria identității și a diferenței,  cu imperfecțiunile inerente, cu plăcerea regăsirii unor gânduri pereche și a unor idiosincrazii comune.

Cartea poate fi cumpărată direct de la editură sau din câteva librării (ex. librăria Mihai Eminescu)