Omul societății de consum. În căutarea unei noi ideologii

Formatul online al cărții poate fi găsit aici!

Omul societății de consum. În căutarea unei noi ideologii

Din cuprins

I.Introducere: miza cărții o constituie o formă de realism politic. 2

Demitizarea politicului2

Noul umanism.. 2

Câteva din interogațiile cărții2

I.O abordare critică a societății de consum.. 2

1.Ce înseamnă societatea de consum; câteva repere. 2

Critica consumismului2

2.Riscurile prinderii cetățeanului în lumea consumului3

Omul consumului3

3.Axiologia consumului tinde să subordoneze restul valorilor. 3

Axiologia societății de consum.. 3

4.Societatea de consum este parte a ideologieicapitalismului3

Capitalismul și ideologia consumului3

Societatea și consumul4

5.Limbajul tinde să fie acaparat și deformat de consum.. 4

Limbajul și consumul4

6.Limitele libertății în societatea de consum.. 4

7.Angoasa în societatea de consum; neliniștile societății de consum.. 4

III. O deconstrucție a politicului5

1.Capitalismul, tehnica și economia. 5

2.Politica înseamnă economie?. 5

3.Democrația ca ideologie. 5

4.Limite ale democrației6

5.Legitimare și legitimități6

IV.Modernitate și postmodernitate. 6

1.Slăbiciuni ale modernității6

2.O reinterpretare a liberalismului7

V.Este posibilă o nouă ideologie?. 7

1.Ce este ideologia? O reinterpretare pozitivă a ideologiei7

2.Omul nou. 8

VI.Studiu de caz (sau de necaz): România. 8

1.Stânga și dreapta; statul social versus statul minimal8

I.Introducere: miza cărții o constituie o formă de realism politic

Demitizarea politicului

Una din mizele acestei cărţi o constituie demitizarea politicului, pe fondul speranței într-o formă de realism, pornind astfel de la premisa că abia o bună perspectivă asupra politicului îi va dona acestuia adevăratul loc şi existenţei individuale libertatea de a-şi stabili propriile scopuri, dincolo de presiunea diferitelor ideologii. (p. 9)

Noul umanism

a trebuit să asum o definire a umanului pentru a avea argumentele necesare criticii unora din „căderile” sale… toate definirile de până acum au fost absorbite în ideologii, dimensiunile umanului pe care ele le-au postulat devenind din posibilități (adică libertăți), obligații. Cred că este momentul unei dezbateri asupra noului umanism, care să pună bazele unei noi orientări a politicului. (p.10)

În lipsa unei definiri adecvate a umanului orice construcţie socială are o mare doză de incertitudine. Or, nu avem încă acea definire (dacă ea ar fi posibilă). (p. 187)

Câteva din interogațiile cărții

Cum putem gândi relaţia economic – politic – individ într-o lume în care orice sistem politico-economic îşi are nemulţumiţii săi? Trebuie să luăm ca inerent un anumit grad de sărăcie, nereuşită, abandon, inegalitate, neintegrare etc. chiar şi pentru sistemul democratic? Este munca una din valorile esenţiale ale umanităţii, astfel încât să trebuiască a fi pusă pe primul plan al existenţei personale, înainte de orice altă valoare? Ce statut ar trebui să acordăm muncii în societatea contemporană? În cazul succesului economic al unui stat nu cumva asistăm la o prevalenţă a societăţii asupra individului, interesele acestuia din urmă fiind subordonate unui abstract interes social? Cum ar trebui să gândim raportul dintre individ şi comunitate într-un model social ideal, care să asigure suficientă libertate individului dar să poată proiecta în acelaşi timp un mediu social favorabil lui, ce forţează cât mai puţine renunţări? (p. 13)

I.O abordare critică a societății de consum

1.Ce înseamnă societatea de consum; câteva repere

Critica consumismului

Consumul este expresia unei privilegieri a economicului, consecință a unui totalitarism pe care dimensiunea economică a existenței sociale l-a instaurat. În universul lui toate elementele vieții sociale și personale suportă interpretări în termeni de valoare economică, aceasta devenind forma dominantă de instaurare a ierarhiilor. În acest sens, critica pe care încerc s-o desfășor în această carte este antitotalitară, îndreptată împotriva dominației perspectivei economice asupra existenței, orientată totodată de dorința libertății de a regândi valorile. (p. 11)

Goana după consum are un aspect de alergat în gol atâta timp cât obiectele achiziţionate nu umplu în mod definitiv dorinţa, satisfăcând-o, ci trimit la sistemul de semne în care consumul ia naştere şi se potenţează. Imediat după ce obiectul a fost achiziţionat un altul vine să-i ia locul în ierarhia trebuinţelor noastre de consum, apetitul pentru a cumpăra rămânând constant. (p. 24)

Ce propun în locul consumului? Reducerea acestuia la sensul său utilitar și eliberarea posibililor sensului existențelor individuale către alte orizonturi. (p. 254)

2.Riscurile prinderii cetățeanului în lumea consumului

Omul consumului

Omul nou a apărut! Este omul consumului! Este individul care se simte străin în natură dacă nu poartă cu sine obiectele de consum ce-i mediază până și relația cu sine. Are repulsie de a sta pe iarbă, îi e teamă de vietățile ce mișună în jurul său, unite parcă de un complot ce vizează să-i submineze confortul, iar nevoile sale fiziologice devin probleme aproape insurmontabile. Îi lipsește ambianța sonoră și vizuală a televizorului veșnic deschis, foșnetul naturii nefiindu-i accesibil decât prin medierea tehnicii, într-o variantă sterilizată și care înlătură orice murdărie. Nasul său, crescut în spectrul olfactiv al parfumurilor de firmă și al diverselor tipuri de odorizante, nu percepe decât eventuale asemănări cu acestea. (p. 33)

Caracteristica cetățeanului lumii globale, forma lui de a-și face datoria de cetățean, este circumscrisă de atitudinea sa de consumator. Cetățeanul lumii, este omul situat în curentul consumului, posedând (sau dorind) cele mai noi obiecte, omul prins în fluxul producerii de noi obiecte de consum. (p. 159)

Omul societății de consum este forțat la o atitudine contradictorie față de viitor: viitorul constituie orizontul pe care se profilează valorile sale, începând cu progresul, dar, în același timp, este indiferent față de propriile perspective, prin împrumuturi cedând viitorul său ori al urmașilor săi în favoarea consumului actual. (p. 170)

3.Axiologia consumului tinde să subordoneze restul valorilor

Axiologia societății de consum

Apogeul ierarhizării economice ia în contemporaneitate forma consumismului, membrii societății fiind prinși într-o continuă cursă pentru a avea, a achiziționa și a consuma. … accentul pe a avea lasă în plan secundar modalitatea dobândirii averii, dinamitând astfel etica socială. (pp. 60-61)

Formula morală capitalistă este cumva contradictorie deoarece capitalismul, cu societatea de consum ca formă a sa dominantă, este chemat să demoleze orice valoare de dragul consumului. Rând pe rând au căzut marile tabuuri legate de obiceiurile de familie, accesul la vicii, viața sexuală etc., toate intrând în sfera consumului ca bunuri sau ca mediatori publicitari ai consumului. (p. 63)

4.Societatea de consum este parte a ideologieicapitalismului

Capitalismul și ideologia consumului

Spiritul acestei epoci îl constituie consumul. El modelează aspirațiile individuale și colective, determinând apariția formelor de guvernare care-i sunt favorabile și-l potențează. (p. 90)

Ce-și dorește capitalul în contextul societăţii de consum? În primul rând o imensă posesiune asupra tuturor chipurilor pe care le ia astăzi proprietatea; sau asupra tuturor aspectelor utilizabile ale planetei, visând chiar și la o posibilă extindere în afara Pământului. Ca și cum formele cunoașterii (tot ceea ce cunoaștem) trebuie dublate întotdeauna de forme ale posesiunii și ale utilizării economice. (p. 45)

Pregătirea pentru consum are nevoie și de transformări culturale specifice; este domeniul de acțiune al americanizării ca factor de presiune asupra culturilor naționale. De aici derivă și componenta ideologică a presiunii culturale americane. (p. 93)

Tehno-capitalismul, în elanul său totalizator, aduce cu sine tendința de a introduce în circuitul economiei de piață toate elementele de care omul are nevoie pentru supraviețuire. (p. 95)

Societatea și consumul

Marea reușită a societății de consum – a reușit să impună consumul ca valoare socială, făcând din judecata semenilor mijloc de presiune asupra individului pentru a consuma. (p. 67)

5.Limbajul tinde să fie acaparat și deformat de consum

Limbajul și consumul

Limbajul cade la nivelul consumului, fiind perturbat de la funcția sa esențială, aceea ce mediu al comunicării, prin modalitatea în care este utilizat de strategiile de marketing, prin accentele pe care publicitatea le pune, utilizându-i capacitatea de semnificare și de comunicare în interesul consumului. (p. 75)

Limbajul de lemn al totalitarismelor are drept corespondent în democrația de consum circularitatea limbajului, limbajul de vânzare și control, altfel spus limbajul de consum, specific societății consumiste. (p. 76)

6.Limitele libertății în societatea de consum

În societatea de consum libertatea ia forma libertății de a alege dintre produsele deja prestabilite de alții; nu e nici măcar libertate de a alege ce nevoi trebuie satisfăcute și cu ce obiecte. Deși consumul este pontat în dreptul libertății, ca libertatea de a consuma, dar și ca libertate de a face mediată de ceea ce este achiziționat, fiecare obiect cumpărat vine să ne constrângă cu limitele sale, pe care le aduce odată cu libertățile pe care le permite. (p. 81)

Omul contemporan a fost determinat să se definească în cea mai mare măsură prin intermediul produselor pe care le achiziţionează, după criteriul nivelului de consum pe care şi-l permite, judecându-şi chiar propria libertate în funcţie de aceste criterii. (p. 83)

7.Angoasa în societatea de consum; neliniștile societății de consum

Angoasele societății de consum

Societatea de consum promovează astfel ca valoare fundamentală a omului libertatea de consum. E însă o libertate toxică, ce antrenează o serie de renunțări, deseori chiar renunțarea la existență. Traiul axat pe libertatea de consum este o formă slabă de a fi, în cadrul căreia individul este captivul efortului necesar satisfacerii consumului și cântecului de sirenă al varietății produselor. (p. 86)

„Suntem ceea ce avem și nivelul de trai pe care ni-l permitem” – aceasta este chipul șablonul căruia îi cade pradă orice încercare de a afla cine suntem. (p. 88)

Centrarea existenței pe consum este alienantă, având caracterul unei competiții fără sfârșit, profilată pe fondul unei rapide evoluții tehnologice…. a nu avea cel mai nou produs echivalează cu o smulgere din astăzi și aruncarea către înapoiatul ieri. … Asta înseamnă a nu ține pasul cu progresul, deci a nu participa la principiul care-ți definește epoca. Altfel spus, a deveni un străin (alien) față de epoca ta. (p. 89)

III. O deconstrucție a politicului

1.Capitalismul, tehnica și economia

O critică a politicului, a insuficiențelor și deficiențelor acestuia, recomandând realismul politic, ca acceptare lucidă a tuturor părților sale negative ce par inerente

Una din mizele cărții o constituie dezvăluirea unor fețe ale politicului, inclusiv din zona democrației (teoretic cea mai curată manifestare a lui de până acum), pentru a ști cu cine suntem nevoiți, în mod definitiv, să coabităm. Este dorința unui realism politic, pornind de la care cred că este posibilă o sporire a binelui democrației. (p. 253)