Pentru a fi profesor îți trebuie și-o doză de ne-simțire care să te salveze în momentele în care harul te părăsește. Dacă lipsa de har este starea permanentă atunci nu sunt probleme: indiferența a secretat deja cele necesare supraviețuirii în această calitate; eventual, a adăugat deja și un întreg discurs împotriva noii generații, a nerecunoștinței tinerilor, a părinților care nu-i educă suficient acasă etc.
Visul profesorilor de filozofie de-a face Școală este utopic: transmiterea filosofiei este dominată de relația maestru-discipol, adică limitată la perpetuarea într-un cerc restrâns.