Mi-a atras atenția acest film deoarece el coincide cu preocupările mele din această perioadă. Am văzut filmul aseară și am rămas tulburat de sentimentul de déjà vu pe care mi l-a provocat. Senzația era fie că eu văzusem filmul înainte și am scris în ultima perioadă sub influența unora din replicile sale fie că replicile au fost scrise pe baza ideilor mele. Evident, nici una din variante nu este adevărată. Așadar, partea tare a filmului este dată de replicile pe tema umanității, a sensului acesteia. Eu l-am „citit” în acestă cheie (umanitatea ca al nostru „Acasă”,„eu” înseamnă de fapt „noi” etc.)
[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=fSUlQl2mebY[/youtube]
Traducerea titlului devine una complicată dacă ai minime noțiuni despre conceptul de „cloud” din informatică și remarci desfășurarea filmului ca o compoziție de 6 povești diferite, care contribuie într-un mod ciudat la generarea unei narațiuni. Una din sugestiile la care m-aș opri este cea a umanității structurată sub forma „cloud”: dispozitivele nu pot fi zărite (fiecare persoană, instituțiile etc.), ci doar ansamblul reprezentat de umanitate. De asemenea, mi se pare relevant să vorbim de „norii de umanitate” pe care-i generează fiecare societate, ei contribuind la perspectiva finală (cerul fiind umanitatea). Și deconstrucția simbolică a acestui film poate continua, el fiind un interesant prilej pentru meditații pe tema umanității.
Pentru o analiză atentă a ideilor bănuiesc că ar trebuie să citim romanul omonim al autorului David Mitchell, care stă la baza scenariului acestui film.
