Am avut îndrăzneala de a încerca să scriu un proiect în noile condiții ale POSDRU. Singurul rezultat l-a constituit faptul că m-am trezit brusc dintr-un vis frumos: începusem să cred ceea ce promisese ministrul Teodorovici despre atitudinea prietenoasă cu beneficiarii pe care o au de acum funcționarii, despre schimbarea radicală de viziune care s-a produs. Raportat la modul în care trebuie scris un proiect acum singura schimbare de viziune a constat într-o amplificare a birocrației, ce pare să depășească cu mult viziunile lui Kafka (un loc comun în analiza acestui program operațional). Nu visul meu s-a împlinit, ci cel al funcționarilor: s-a creat instrumentul perfect de control. Nu contează că este vorba și de beneficiari privați, nu are nicio importanță că evoluăm toți pe o piață fluctuantă inclusiv în ceea ce privește costurile etc. Ești obligat să descrii cu lux de amănunte ceea ce urmează să faci și să cheltui într-un an și jumătate, planificând până și cel mai neînsemnat aspect. Nu pot decât să constat o continuare a planificării din perioada comunistă într-o nișă a sectorului public, dusă însă până la idealul ei. Dacă în urmă cu cca. 3 ani râdeam de un cetățean care venise cu un proiect în care erau menționate până și numărul de agrafe de birou ce trebuie utilizate, acum acest coșmar a devenit realitate.
O secundă am fost tentat să cred că asist doar la criterii de departajare într-o competiție acerbă. După ce am tentat cu colegii un buget al unui proiect m-am lămurit: cine a gândit aceste reguli ține morțiș ca estimările optimiste privind creșterea gradului de absorbție să se izbească imbatabil de zidul birocrației, stăpânită acum de plăceri sadice față de beneficiari și potențiali beneficiari. Bănuiesc că este vorba de-o încercare menită să testeze limitele de rezistentă ale ONG-iștilor și ale sectorului privat.
Domnilor funcționari, realitatea bate plănuirea amănunțită a cheltuielilor și acțiunilor! Nu știm ce va fi nici măcar peste câteva luni, nu numai peste un an de zile. Condițiile de implementare ale unui proiect se schimbă de la o zi la alta: se modifică cadrul legal pentru diferite aspecte, cursul euro fluctuează (spre exemplu, o devalorizare a leului cu 10% într-un an de zile aruncă în aer orice buget construit în condițiile solicitate); la fel se întâmplă cu o serie întreagă de aspecte de care este legată implementarea unui proiect. Mai trist este că impactul negativ cel mai mare asupra implementării proiectelor îl are tocmai modificarea aproape zilnică a cerințelor finanțatorului. Spre exemplu, în doar un an de zile activitatea birocratică aferentă implementării unui proiect aproape că s-a dublat. Numărul de acte și rapoarte crește cel puțin lunar în contextul discursurilor despre simplificarea procedurilor. Fluctuațiile finanțării proiectelor sporesc și ele gradul de dificultate.[1]
Mă întreb unde au fost membrii Comitetului de monitorizare când s-a avizat această procedură? Bănuiesc că acesta este compus mai curând din oameni care n-au scris și n-au implementat proiecte în viața lor, dacă au aprobat acest tip de chin sisific pentru naivii care mai cred în proiectele POSDRU. În toată această perioadă n-am zărit pe nimeni din marii formatori de „opinie POSDRU”, nici-unul din think-thank-urile POSDRU-ghiste, să comenteze critic față de acest labirint. Este posibil să-mi fi atins eu limita de competență dacă zăresc și mărturisesc astfel de dificultăți. Ca să mă conving ar trebui să văd un proiect scris și implementat de unul din creatorii acestui sistem. Poate însă că tăcerea are un alt sens, exprimând disciplina celor care așteaptă cuminți să le vină rândul la câte un proiect. Umblă vorba în târg că eliminarea regulii privind necunoașterea solicitantului unui proiect de către evaluatori este în sprijinul beneficiarilor isteți, care și-au scris deja numele în interiorul proiectului să nu-i rateze cineva din greșeală pe listele de câștigători (de, gura lumii, ce să-i faci!). Poate că astfel de vorbe răutăcioase sunt vehiculate de cei care nu pot (ca mine) sau nu au loc. Știu că sunt discret răutăcios, dar nu-mi pot stăpâni o observație: complexitate scrierii unui proiect pare să aibă ca temă mai curând depunctarea anumitor beneficiari, decât departajarea lor. Chiar corectă fiind competiția (cum mă chinui să cred) ea va avantaja mai curând inconștiența și abilitățile matematice exersate pe acele cu gămălie ce ar trebui să fie consumate într-un proiect decât capacitatea managerială, ultima incluzând și rezerva necesară față de angajamente atât de stricte într-o lume atât de dinamică.
Singura explicație posibilă față de promovarea unei asemenea acribii este orientarea planurilor de afaceri ale celor care au acces la informațiile centralizate privind achizițiile ce urmează a se derula în cadrul POSDRU. Ea conduce însă la un non-sens raportat la condițiile fluctuante ale pieții. A obliga potențialul beneficiar să prevadă absolut toate achizițiile și cheltuielile pe care le face într-un proiect nu are nicio legătură cu realitatea.
A-l obliga pe cel care depune un proiect să fie de acord anticipat (printr-o declarația în acest sens dată la depunerea proiectului; o altă capodoperă a birocrației posdrughiste) cu orice reducere bugetară vor considera evaluatorii indică iarăși o lipsă de respect pentru solicitanți și o indiferență față de normele juridice. Nimeni nu se poate obliga față de ceva ce nu cunoaște. Doar în POSDRU lucrurile se petrec altfel. Cum spuneam și altădată, parcă Diavolul și-a mutat centrul operațional la POSDRU, transformând angajamentele beneficiarilor în contracte cu El. În literatura de specialitate este cunoscut faptul că absurditățile unui contract dau seama de incapacitățile celui care l-a creat.
Câteva aspecte sunt relevante (și discret amuzante, dacă nu ești suficient de neinspirat încât să scrii un proiect):
– Ghidul condiții generale nu se potrivește cu sistemul actionweb (câteva exemple: numărul de proiecte anterioare este de maxim două în Ghid, și fără limită la beneficiar în sistemul electronic de depunere; ele ar trebui indicate și la parteneri, conform Ghidului, însă în sistemul electronic nu există rubrici; Contextul sună într-un fel în Ghid, și altfel în sistemul on-line etc.)
– Sistemul on-line (actionweb): scrie că permite un număr de caractere pentru fiecare secțiune, îți arată când ai numărul de caractere sub limită dar nu validează textul introdus/modificarea considerând că ai un număr prea mare de caractere.
– Ți se cere să descrii cu lux de amănunte achizițiile, dar nu ai la dispoziție decât 5000 de caractere.
– Cheltuielile administrative trebuie indicate cu lux de amănunte și asociate cu activități directe, când esența cheltuielilor administrative o reprezintă tocmai faptul că ele nu pot fi cuantificate raportat la cheltuielile directe, fiind acordate în mod forfetar.
Cum spuneam, m-am apucat să scriu un proiect și am rămas șocat de ceea ce s-a putut imagina. Iadul tinde să pălească comparativ cu muncile la care te obligă elaborarea unui asemenea proiect. Amânarea termenului de depunere a lor nu elimină aberațiile pe care le conține.[2] Una din caracteristicile „pactului” pare s-o constituie faptul că chinurile încep cu mult înainte de a-l semna. Doar naivii ca mine se iluzionează în fața unor sloganuri de genul: „accesul egal”, „orientarea către cetățean”, „sprijinirea sistemului privat”, „atitudini friendly față de beneficiari”.
[1] Trebuie să apreciez, așa cum am mai făcut-o, eforturile conjugate ale conducerii POSDRU și ale Ministerului Fondurilor Europene pentru îmbunătățirea situației. Ceea ce nu mă împiedică însă să observ faptul că registrul cererilor de rambursare tinde s-o ia razna, „ratând” la înregistrare cereri de rambursare validate și transmise la AMPOSDRU de mai multe zile sau săptămâni chiar. Bănuiesc că este vorba de o strategie a AM-ului, evitarea înscrierii prea multor cereri de rambursare validate și neplătite având menirea de-a genera iluzia unui sistem care merge pentru doritorii de proiecte.
[2] Amânarea termenului de depunere în chiar ziua scadentă nu are de-a face cu respectarea regulilor unei competiții. Specialistul în bugete al unui beneficiar a început să plângă când a fost anunțat de amânare, cu o oră înainte de închiderea programată a cererii de proiecte. Era săracul după mai multe zeci de ore de muncă la o modalitate aberantă de prezentare a bugetului, cu mintea slăbită de efortul unei planificări ce l-ar face invidios până și pe Napoleon. Străduința de-a scrie anticipativ toate evidențele cheltuielilor ce urmau a fi depuse (asta înseamnă defalcarea analitică a absolut tuturor cheltuielilor pe activități, experți, luni, localități) îl băgase într-o transă, în care operarea mentală cu un număr enorm de variabile combinată cu incertitudinea au generat angoasa riscului ca tot acest efort să fie în van. Ca să înțelegeți stresul la care era supus imaginați-vă că trebuie să scrieți un proiect în care sunteți obligați să precizați absolut toate activitățile care aduc costuri; spre exemplu, numărul de deplasări împreună cu lunile în care vor fi făcute, localitățile, numărul de persoane care se vor deplasa etc.
Foto Gustave Doré. Preluată după: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gustave_Dor%C3%A9_-_Dante_Alighieri_-_Inferno_-_Plate_10_(Canto_III_-_Charon_herds_the_sinners_onto_his_boat).jpg
aveti dreptate in tot ce spuneti d-l rotila,PENTRU A ACCESA UN PROIECT POSDRU IN CONDITIILE IMPUSE ESTE APROAPE IMPOSIBIL.PROBABIL BENEFICIARII ADMISI SUNT SELECTATI DEJA.