Mărturisesc că am făcut greșeala de a râde în momentul în care am văzut că acest personaj a fost ales ministru de către Dragnea, amuzându-mi cu înregistrările lui toți cunoscuții. Chiar dacă aveam sentimentul că el este un indicator pe baza căruia poate fi judecat Guvernul, am sperat să mă înșel, continuând să situez în zona comicului această continuare a trecutului în prezent.
Acum constat că l-am încadrat într-o categorie estetică eronată, povestea ținând de domeniul tragicului. Singura consolare: această tragedie a născut o poveste sublimă.
Atenția asupra personajului mi-a atras-o acest fragment:
Vă puteți amuza în continuare cu acest fragment:
Și apoi vă puteți înfiora văzând această înregistrare:
Parafrazând nu știu ce politician PSD din Vaslui, cred că un titlu mai potrivit ar fi fost „Despre răgălii metafizice”.
[…] numirea ca miniștri a unor oameni aflați cu mult sub demnitatea unei asemenea funcții (Petre Daea este unul din exemplele evidente) – toate constituie gesturi de umilire a cetățenilor greu de trecut cu […]