Mi-am regăsit cele câteva însemnări prilejuite de-o scurtă vizită în Dublin. Câteva întâlniri semnificative au transformat-o într-o experiență interesantă:
- Un român care lucrează în Irlanda mi-a confirmat ceea ce știu, și încerc să susțin, de câțiva ani: bucuria de a munci și a trăi în normalitate tinde să devină principala cauză a migrației. De remarcat, de asemenea:
- Importanța pe care o acordă relației dintre munca depusă și câștig, aflată sub semnul proporționalității (factori aleatori au o pondere mică).
- Bucuria libertății de a munci atât cât poate duce (și de a câștiga proporțional cu munca depusă).
- Imaginea unei noi mentalități, care se conturează în rândul majorității românilor din străinătate.
- Un englez din Oxford care a prezentat o măsură de restructurarea administrativă. A strălucit în special datorită contextului: el era clar și logic, în timp ce majoritatea intervențiilor aveau mai curând un caracter demagogic. Ale elemente demne de reținut din conținutul prezentării:
- o perspectivă ce acoperă interesul colectiv în dubla calitate: interesul celor care muncesc și interesul celor pentru care muncesc (comunitatea);
- Utilizarea termenului productivitate cu refere la serviciile publice;
- Un alt sens al importanței serviciilor publice ca alternativă la privatizare, incluzând câteva importante dimensiuni ale solidarității sociale.
- Mentalități sindicale care fac lucrurile să meargă comparativ cu mentalitățile (generalizate) care doresc ca lucrurile să stea în loc;
- (Re)confirmarea existenței modelului de lider sindical pe care mă strădui să-l promovez: participant (competent) la actul de management (managerul sindical).
- Un spațiu social așezat pe alte coordonate comunitare. Independența de Marea Britanie nu i-a făcut să renunțe la spiritul britanic.
- Importanța muncii serioase, ea donând semnificația și bucuria timpului liber. Lectura acestei atmosfere în cheia analizei pe care M. Weber o face protestantismului tine să sugereze ieșirea din sfera muncii înțeleasă ca chin și trecerea la activitatea productivă ca formă de afirmare.
- Locuirea în case extrem de asemănătoare, ca o formă de egalitatea comunitară, un tip de socialism anterior și semnificativ diferit de deturnarea de sens pe care i-a dat-o comunismul. Combinația dintre relativa uniformitate a modului de locuire și gregarismul de care dau dovadă în pub-urile pe care le aglomerează în timpul liber sugerează supraviețuirea unor instincte tribale, ce-și găsesc propriile modalități de apariție în context contemporan.
- Este o țară „cu aer condiționat”. Oscilațiile climatice destul de reduse (evident, constatate doar pe scurta perioadă în care am stat acolo) raportat la temperamentul observat al locuitorilor sugerează o posibilă legătură între modul de-a fi și mediul de locuire, readucându-mi în atenție teoria matricelor stilistice a lui L. Blaga.
