Titlul rezumă cea mai proastă prestație instituțională pe care am văzut-o până acum: „declarația de presă” a șefului Jandarmeriei Române, Sebastian Cucoș.
Neplăcerea pe care mi-a provocat-o comportamentul acestui personaj este învecinată cu o teamă din ce în ce mai mare privind instaurarea la putere a unei găști de mardeiași.
Am putut urmări un sergent ce părea că se adresează răcanilor nou veniți în unitatea sa. Nu a schițat nicio mustrare pentru miile de bastoane care s-au abătut în capul unor români nevinovați, pentru zecile de mii de români gazați în baza deciziilor sale. În mintea acestui militar agresiunile pe care le-a ordonat asupra civililor au fost absorbite integral în formula „Jandarmeria și-a făcut datoria!”. Ca și cum bătaia aplicată civililor în mod periodic face parte din obiectivele instituției.
În loc de căință față de tragedia pe care a coordonat-o a dorit să ne servească o lecție pe o temă greu de înțeles chiar și de el, în care s-au amestecat pseudo-analizele sociale, invocări ale unor referințe istorice cu sfaturi de civism ce intră mai curând în atribuțiile Președintelui. Suspectez că a vorbit exact așa cum gândește: amestecat, fără cap și fără coadă, obișnuit să considere că autoritatea funcției îi transformă în adevăr orice sunet emis în fața soldaților.
Gestul cu care s-a apucat de drapelul României nu avea nimic din respectul pe care un soldat trebuie să-l simtă față de un asemenea simbol. Am avut la un moment senzația că intenționează să se șteargă cu el la nas sau să facă vreo altă ispravă.
Argumente ioc, afirmații ca la talcioc. Contextul în care a dorit să-și facă numărul a fost total inadecvat, lipsind o elementară logică în afișarea simbolurilor instituționale: steaguri, icoane și medalii pe fundalul cărora a încercat să-și proiecteze mușchii.
Icoanele din spatele individului nu-și aveau rostul la un asemenea eveniment. Jandarmeria este o instituție a statului, laică prin definiție, având rostul de a apăra interesele tuturor credincioșilor în mod egal cu cele ale necredincioșilor. Dacă a intenționat să sugereze că Dumnezeu este de partea lui ne crede prea proști: ne imaginăm lesne că Diavolul ar face exact același lucru. De asemenea, bănuiesc că nici un credincios de altă religie sau vreun ateu nu se va mai simți apărat de-o instituție care practică o formă de confuzie intenționată între sediul Inspectoratului General al Jandarmeriei Române și un spațiu bisericesc.
Nu jandarmii „au umplut internetul”, ci faptele lor. Referința este exactă: acestea sunt faptele jandarmilor și ale Jandarmeriei atâta timp cât instituția este solidară cu cei care le-a comis. Aroganța șefului Jandarmeriei a întărit sentimentul populației că sunt vinovați. În loc de scuze ni s-au servit obrăznicii și gesturi care anunță mai curând extinderea pericolului decât anularea lui. Sunt convins că majoritatea jandarmilor sunt oameni care-și fac datoria în mod onest! Însă, comportamentul conducerii acestei instituții nu mai permite să se vadă asta. Așa cum nu au extras violenții din mulțime în data de 10 august tot așa se opun acum extragerii violențelor din rândurile jandarmeriei.
Invocarea faptului că jandarmii și-au făcut datoria cu alte ocazii (în marea majoritate a ocaziilor, bănuiesc) nu dovedește nimic privind comportamentul lor din 10 august, putând fi invocat, cel mult, în calitate de circumstanță atenuantă. Însă, invocarea circumstanțelor atenuante transmite deja mesajul unei vinovății a cărei recunoaștere publică este refuzată cu aroganță.
Șocantă este și declarația de iubire față de țară în acest context, ea indicând fie că iubește o țară fără cetățeni (or cel puțin fără cetățenii care protestează) fie „o formă tradițională” de iubire, în care bătaia este este bifată ca expresie a dragostei.
Mesajul transmis sugerează atituindea pe care o are față de români (camuflată în cuvinte pompoase): DISPREȚ.
(Sursă foto: https://www.dcnews.ro/sebastian-cuco-declara-iile-momentului-din-jandarmeria-romana_607902.html )
