Principala explicație vehiculată în mass media nu este și cea mai importantă în ordine cauzală.[1] Sugerez astfel că TikTok-ul ar putea fi în bună măsură o explicație de suprafață, ratând o serie întreagă de alte cauze. Într-o încercare de simplificare, cred că ar trebui să ne gândim la intervențiile complementare TikTok-ului și la ceea ce a făcut posibil impactul acestuia.
- Intervențiile complementare TikTok
Călin Georgescu (CG) are o rețea de susținători și promotori în mai multe straturi ale societății, (pseudo-)ideile sale fiind îmbrățișate de un număr semnificativ de oameni aflați în căutarea sensului existenței personale sau a unor căi de a ajunge la putere. Afirmațiile de tipul „Călin Georgescu a evoluat sub radar” trădează prezența biasului cognitiv de tipul a crede că ceea ce știi reprezintă tot ceea ce există. Încerc câteva exemple:
- CG a beneficiat anterior de-o promovare mediatică. Spre exemplu, în anul 2022 am încercat să utilizez prestația sa ca exemplu de inepții mediatice în articolul Bullshit receptivity – sensibilitatea la inepții.
- CG a fost promovat de ceea ce am putea numi „rețeaua oamenilor religiei”, compusă din diferite persoane care-și caută într-un mod agresiv sensul existenței în religie sau, în unele cazuri, de „profesioniști ai religiei”, adică de unii preoți. Dacă n-ați avut sensibilitatea sau oportunitatea de-a zări acest lucru în mod personal, este suficient să lecturați ideile propuse public de Vasile Bănescu (având totodată posibilitatea să vă bucurați de un exemplu de normalitate dintr-o perspectivă ortodoxă). Cred că în perioada următoare o să vedem o bună parte dintre aceste persoane.
- Există informații privind existența unor aderenți la ideile sale (adică a unor rețele de sprijin) până la nivelul unor instituții (și chiar unora dintre serviciile secrete), ele urmând să devină tot mai vizibile în perioada următoare.
- Rețeaua susținătorilor săi traversează și partidele politice. Noi reușim să-i vedem doar pe cei care se manifestă public (unii dintre ei reușind să se dezmeticească, ieșind din hipnoza pseudo-discursurilor acestui personaj), aceștia fiind însă doar vârful „icebergului iraționalității”.
- Culegem ce-am semănat!
Efectul aderenței surprinzătoare (pentru unii) a multor cetățeni la ideile lui CG a fost facilitat de „o pregătire prealabilă”. Astfel că am putea spune simplu: Culegem ce-am semănat!
Am semănat în special germenii iraționalității, pandemia fiind unul dintre revelatorii absenței prizei cognitive la realitate. Am încercat să arat asta în seria de articole dedicată scrise pe tema Ce înseamnă a gândi?
Acum am ajuns aici? Voi indica iarăși, câteva ipoteze explicative:
- Locul timid pe care-l ocupă dovezile științifice în formarea convingerilor noastre. Avem o înțelegere redusă a științei, preferând să mixăm utilizarea tehnologiei (care este una dintre dovezile eficienței cunoașterii științifice) cu diferite perspective mistice.
- (Profund subiectiv:) Absența educației pentru gândirea critică (care este percepută ca fiind cel puțin relevantă, dacă nu dăunătoare, pentru ceea ce este perceput drept scopul final: mântuirea).
- Înțelegerea deficitară a ceea ce înseamnă cunoașterea. Cred că trăim o formă inadecvată de democratizarea a cunoașterii, care, în loc să se rezume la a afirma accesul egal la posibilitatea cunoașterii, încearcă să ne convingă că noi avem deja, din naștere, însăși cunoașterea. Această poziționare eronată generează convingerea că ne putem pronunța în mod egal asupra oricărui aspect, indiferent de eforturile cognitive anterioare, respectiv de existența sau absența specializării în acel domeniu cognitiv. Este motivul pentru care mulți dintre noi nu suntem deranjați de „mixtul de inepții”, ce traversează foarte multe domenii ale științei, pe care ni-l furnizează Călin Georgescu.
- Absența separației clare dintre Biserică și stat (ce are drept consecință, printre altele, ambiguitatea raportului dintre cunoaștere și religie).
- Comportamentul profetic al politicienilor, care confundă alegerea lor de către cetățeni (adesea pe listele de partid, adică fără legătură cu niscaiva caracteristici personale) cu faptul de-a fi aleși de către Divinitate (prezența preoților la diferite evenimente politice fiind interpretată ca o confirmare a destinului profetic).
- Dificultatea păstrării coerentei dintre fapte și valori, vizibilă în idealizarea politicii internaționale. Apartenența la NATO nu înseamnă a fi situat în mod irevocabil de partea binelui, ci reprezintă o opțiune politică ce ne reprezintă în cea mai mare măsură interesele. Această opțiune (pe care o consider corectă) are, asemeni oricărei alegeri, și consecințe, nu toate fiind plăcute. Astfel, așezarea alături de cei puternici aduce cu sine câteodată obligația de a da curs unor decizii greșite sau menite să servească alte interese. Refuzul de a discuta „costurile morale” aferente avantajelor aduse de aparența la NATO alimentează resentimente, acestea fiind utilizate drept capete de pod de cei care au abilități de manipulare.
- Efectul mentalității de tip Băsescu: „nu avem nevoie de filosofi, ci de mecanici” (el își găsește acum în Bolojan un continuator). Deși avem nevoie de un efort continuu de (re-) umanizare a omului, cultura și educația pentru cunoaștere fiind demersuri de tip clasic, perspectiva economică asupra umanului tinde să fie dominantă (fiind depășită pe alocuri de cea religioasă), orientând eforturile sociale în favoarea interesului în pregătirea pentru muncă.
- Tindem să fim proști atunci când ne permitem mai puțin.[2] Există mult forme de-a fi proști, ele fiind inegale din perspectiva consecințelor. Din păcate, în această perioadă pe scena publică este prostia ce aduce cu sine riscuri existențiale, nu prostul inofensiv. (De altfel, o formă de concurență negativă în puținătatea cunoașterii a unora dintre candidați ar putea participa la explicațiile cauzale.)
- Presiunea adeziunii fără rest/necritice la comportamentele occidentale. Deși nu tot ce ne vin din Occident este în mod irevocabil bun (ci doar majoritate dintr-o perspectivă statistică), resimțim prea des presiunea adeziunii necondiționate la valorile și comportamentele acestuia.
Ideile anterioare sugerează că „fenomenul Călin Georgescu” trebuie înțeles din perspectiva rolului de revelator al rezultatului alegerilor pentru un fenomen social mai amplu. La limită, compararea lui Călin Georgescu cu Donald Trump (sau cu Boris Johnson) ne-ar putea releva existența unor caracteristici comune (care nu sunt puține), sugerând existența unui fenomen mai amplu, vizibil la scară globală.
Aceste rânduri au caracterul de ipoteze explicative, fiind afectate de limitele cognitive pe care le-am exemplificat anterior.
Asum faptul că ipotezele mele explicative ar putea supăra multe persoane, scuza mea fiind încercarea de-a înțelege, ce determină preocuparea pentru identificarea unor perspective ce ar putea fi relevante.
_______________________
[1] Între timp am observat analiza publicată de Dragoș Paul Aligică, efectuată pe baza datelor oferite de un Studiu al celor de la Expert Forum.
[2] Am încercat aici să ofer o explicație pentru Ce înseamnă a fi prost?
