Existența fericită și senzația de fericire sunt două lucruri diferite: prima ia naștere din perspectiva unor indicatori de bunăstare, în timp ce a doua, senzația de fericire, ține de elemente precum educație, dorință de autoconvingere, modalitate de organizare a memoriei, dispoziție hormonală etc. Altfel spus, fericirea cunoaște două tipuri de raportări: una obiectivă, măsurabilă prin intermediul unor indicatori ce țin de calitatea vieții, și alta subiectivă, în cadrul căreia ia naștere senzația de fericire, determinată de cauze nu întotdeauna (sau foarte rar) obiective. O formă de legătură între cele două reușim s-o facem prin intermediul invidiei celorlalți, care stimulează evaluarea pozitivă a nivelului propriu de fericire. Motiv pentru care tindem continuu să etalăm acele elemente care contează pentru senzația proprie de fericire (mașină, casă, soție/soț, copii, cărți, carieră etc.), urmărind pe fețele celorlalți reacția produsă.
Despre fericire; o abordare tehnică
Îți recomand și următoarele articole
Ivirea unei noi aniversări a zilei de naștere mi-a redeșteptat o întrebare mai veche: Ce ar trebui să facem într-o asemenea ocazie?[1] Cu riscul de a vă dezamăgi, nu asum un răspuns direct la această întrebare, preferând o scurtă analiză a ceea ce...
O veste tristă circulă în rândul unei părți semnificative a iubitorilor de filosofie din România: a plecat de lângă noi filosoful Tudor Ghideanu. Nu pot afirma că l-am cunoscut în mod personal, fiind vorba mai curând de câteva întâlniri directe cu...
O nouă tragedie a lovit pacienții unui spital public din România. Cine sunt vinovații? Cred că există o vină colectivă. Prin asta nu trebuie să înțelegem însă că toți suntem vinovați, comunitatea vinovaților fiind una restrânsă. Deoarece cred că în...
Am luat cunoștință cu tristețe despre articolul publicat de Eugen Cojocaru în Tribuna cu titlul Despre un plagiat și recidiviști. Gabriel Liiceanu&Cătălin Cioabă în M. Heidegger Ființă și timp (Humanitas, 2003)[1] în care afirmațiile mele sunt...