Am o suspiciune rezonabilă că Președintele României ar putea fi un robot. Este drept, nu am văzut niciodată cu adevărat un robot; nici nu știu să existe vreunul. Judecata mea are la bază anticipările privind posibilele comportamente ale unui robot. Cea mai reușită anticipare din ultima perioadă a comportamentului unei intelingențe artificiale cu chip uman cred că este Arisa din filmul Better than Us (un serial excelent pe această temă, pe care vă recomand să-l vedeți!).
Pe alocuri Arisa îmi pare chiar mai apropiată de comportamentul uman decât Președintele în funcție al României: înțelege emoțiile umane și exprimă în mod rezonabil câteva dintre ele.
Meditațiile pe această temă mi-au fost declanșate de nefericita întâmplare în care o studentă l-a întrebat pe Președintele României ce părere are despre universal basic income – UBI (venitul minim garantat pentru toți cetățenii lumii, suficient pentru a le asigura existența) iar acesta i-a răspuns că nu știe despre ce este vorba.
(Evident, am avut în minte și ansamblul comportamentelor sale.) Problema este că dincolo de aparența savantă pe care o sugerează utilizarea acestui concept în limba engleză se ascunde o problemă destul de dezbătută în lumea occidentală la ora actuală. Chiar dacă, așa cum este de așteptat, gânditorii de stânga sunt principalii susținători ai acestui principiu, dezbaterile pe tema lui se întind pe tot spectrul politic.
Îi pot fabrica o scuză Președintelui sugerând că un om de dreapta, așa cum este el, nu trebuie să cunoască ideile stângii (argumentul nu este corect; dar să admitem că ar fi). Însă, problema universal basic income ține cumva și de zona de interes a CSAT: este suficient să ne imaginăm că, în situația în care țările din zona occidentală a UE ar introduce acest mecanism, România s-ar depopula total într-un termen extrem de scurt. Cu alte cuvinte, în contextul globalizării politicile sociale ale unora dintre state au un impact semnificativ asupra României.
Incapacitatea de-a înțelege ce este întrebat atunci când tema are un impact potențial foarte mare mă duce cu gândul la un android căruia cineva i-a scris scenariile posibile dinainte, el neputându-se descurca în contexte sociale pentru care nu a fost pregătit.
Din perspectiva viitorului ar putea să nu fie o mare problemă, probabilitatea de-a avea un președinte robot undeva în viitor nefiind una neglijabilă. Situația devine problematică în momentul în care privim cu atenție contextul:
- România nu prea are legături cu inovația în domeniul roboticii. Deci, dacă avem unul pe post de Președinte sigur nu ar fi construit de noi (adică pe mentalitatea noastră). Dacă nu văd absolut nici o problemă în faptul că Președintele României este un etnic german (etnia și religia le-am considerat un avantaj potențial în perioada primei candidaturi), ar putea fi o problemă să avem un Președinte care oferă soluții scrise în altă parte a lumii la problemele cu care se confruntă cetățenii României.
- Dacă ne menținem în cadrul comparațiilor inițiale, este posibil să avem deja un alt android la conducerea Guvernului. Dacă în cazul Președintelui am făcut o comparație cu Arisa, care ar fi o formă de inteligență artificială capabilă să învețe de una singură, în cazul Premierului pare să fie vorba de un robot care execută strict sarcini pre-programate (ratându-le pe unele dintre ele). Unii sugerează chiar că varianta android pentru Premier este una optimistă, mai adecvată fiind cea de marionetă. Personal rămân la varianta mea, robotul furnizat de serviciile sociale tatălui lui Safronov putând constitui un punct de plecare pentru o comparație relevantă.
NOTE:
Acest text este un pamflet, personal fiind convins că atât Președintele cât și Premierul sunt oameni (în sensul biologic al termenului). Rostul textului este de-a evidenția existența unei zone de trecere între comportamentale umane și cele (presupuse) ale androizilor, accesibilă din două direcții: antropoizi care se comportă foarte asemănător cu oamenii (această similitudine intrând în chiar definiția lor) și oameni care manifestă comportamente de antropoizi (indicând o posibilă trecere a umanului către alte zone sau o lărgire a spectrului normalității în materia comportamentelor umane). Din acestă perspectivă, punctul de întâlnire cu adroizii riscă să fie rezultatul unor deplasări comune. În momentul în care reprezentanți puterii par să fi început deja această deplasare putem considera că avem o mare problemă.
În filmul Better than Us actorii se comportă ca androizii deoarece își doresc să se comporte așa pentru a convinge. În exemplele mele oamenii se comportă ca androizii fiind însă convinși că au un comportament uman.
