Cel mai bun text l-am găsit la Alexandru Dragomir, în special în fragmentul Substituirea naturii sau dubla realitate.[1] Țăranul plecat la oraș este simbolul prinderii între două lumi (de aceea, căzut într-un no menʼs land), între rămășițele lumii...
Cum arată primul gând? Este el o spaimă ori o bucurie? Cu ce sentimente a fost deschisă „ușa gândirii” de primul om? Un răspuns parțial la această întrebare ni-l oferă amintirea primelor noastre gânduri, în măsura în care ea este posibilă. Primele...
Vinerea trecută m-am întâlnit la Viena cu un coleg de la Bruxelles. Printre altele, mi-a povestit, discret supărat, că a trebuit să pregătească aproape un biblioraft de documente pentru un proiect de câteva sute de mii de euro. M-am uitat uimit la...
Într-o lume ce are puterea drept sens final, libertatea este posibilă doar ca eliberare, fiind obligată de fiecare dată să se raporteze într-o modalitatea sau alta la putere. Orice eliberare devine la rându-i temei pentru o altă cratologie, adică...
A simți înseamnă a gândi, fără a semnifica întru totul asta. Acesta este un fals paradox, născut din folosirea concomitentă și ambiguă a celor două sensuri fundamentale pentru a simți: a) A simți ca desemnare a funcției noastre senzoriale...
Într-un anume sens idealul nostru cognitiv îl constituie propriul corp, modalitatea în care el reușește să-și mențină echilibrul necesar pentru a exista, forma în care organul său specializat în coordonare și control reușește să prelucreze, în mod...
Scrisul, ca gândire notată, este descoperire de sine, formă de expresie a uimirii față de ceea ce „ți-a adus” propria gândire, aflarea intertextului care stă la baza convingerilor, intuițiilor, dubiilor noastre. Înainte de a fi prezentare el este...
Știința dă seama de acapararea noastră într-o lume a cauzelor și a efectelor, deci de atenuarea libertății (ivirea libertății înțelese). Libertatea a fost sacrificată pe altarul puterii; iar puterea este orientată către confort, gândit ca eliberare...
Modernitatea începe cu o redefinire a omului, centrată pe relația cu sine însuși ca fundament al adevărului. Relația dintre cogito și sum deschide noua interpretare a lumii, reducând ființa la limitele gândirii. Acesta este gestul de putere...
Amestecul temelor culturale cu cele de critică politică și instituțională, cu apelurile la normalitate etc. tinde să genereze o (re)construcție ciudată, ca și cum fiecare din preocupările mele ar converge către un proiect comun pe care vreau să-l...
