Evenimentul s-a situat în spiritul preocupărilor filosofice pentru diferite aspecte ale vieții cotidiene, fiind centrat pe esența și rostul vinului.
A fost o întâlnire care a durat 4 nopți, 3 zile, 12 prezentări, 2 dezbateri oficiale (ambele pe tema relației dintre filozofie și vin) o serie mare de discuții informale, pe diferite alte teme filosofice sau organizatorice, o degustare și câteva episoade de discuții „cu vin despre vin”.
Ce au discutat participanții? Este dificil de reprodus. Încerc în continuare o sinteză a prezentărilor, redând, în mod evident, mai curând ce am înțeles eu din fiecare dintre ele (ideile autorilor pe temele în discuție vor putea fi găsite în volumul colectiv ce va fi publicat ulterior).
Patronul spiritual al evenimentului a fost domnul academician Mircea DUMITRU, vicepreședinte al Academiei Române. Prezentarea susținută a avut titlul „Qualia – realitate sau iluzii?”, în ea abordând, printre altele, problema existenței unei qualia cognitive, condițiile de satisfacere ale cunoașterii (existența unei qualia specifică acestei convingeri), „sentimentul demonstrației”, familiaritatea cognitivă drept qualia specifică, toate în contextul înțelegerii relației noastre cu vinul.
Profesorul univ. dr. Dan Eugen RAȚIU de la Departamentul de Filosofie al Universității Babeș-Bolyai din Cluj- Napoca, care ne-a vorbit despre „Gust (estetic) și degustare: despre vin în teoria și experiența estetică”. Prezentarea a evidențiat interesul pentru estetica degustării vinului. Autorul a încercat definirea „arta de a bea” (ca parte a artei de a trăi), degustarea vinului ca artă de a trăi, beția poetică ca referință metaforică pentru aprecierea estetică a vinului, vinul în calitate de indicator al umanității.
Profesorul univ. dr. Laurențiu STAICU, de la Facultatea de Filozofie a Universității București, cu tema „In vino confusio: Despre vin și iluzia adevărului gol-goluț”. În contextul tendinței de-a aprecia impactul vinului, prezentarea a inclus o serie de perspective necesare pe tema iluziilor pe care le riscăm în discursurile purtate pe o asemenea temă. Sunt exemple relevante întrebări precum „Absența inhibiției cotidiene este adevăr?” sau argumentele privind riscul de-a deveni cu totul altul în contextul ebrietății. Formula care ar putea rezuma perspectiva este: beția ca „vacanță a sinelui”.
Profesorul univ. dr. Ion CORDONEANU, de la Facultatea de Istorie, Filozofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” Galați, cu tema: „Vinul și Sfântul Graal. Pentru o hermeneutică a subiectului”. Prezentarea a analizat căutarea Graalului ca aventură inițiatică, menită să dezvălui semnificații esențiale și o legătură cu transcendența, ca model pentru căutarea pe care o desfășurăm prin vin. Indiferent dacă vom considera că Graalul este vasul din care Isus ar fi băut la Cina cea de Taină, sau cel folosit pentru a-i aduna sângele de pe cruce, legătura cu vinul este una evidentă dacă ne raportăm la simbolistica vinului în creștinism. Graalul a fost utilizat ca simbol arhetipal al sinelui, căutarea sa fiind un proces de construcție a persoanei.
Profesorul univ. dr. Bogdan POPOVENIUC, de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, cu tema „In vino veritas moralitatis”. Expresia latină In vino veritas semnifică că vinul reduce inhibițiile și revelează adevărul. Alăturarea termenului moralitatis extinde semnificația spre adevărul moral, relevând nu doar ceea ce gândim, ci ceea ce suntem. Vinul facilitează auto‑revelația, dar poate compromite discernământul moral (cum ar fi vorbirea sinceră dar lipsită de responsabilitate etică). Este moral să spui tot ce gândești sub influența alcoolului? Morala autentică decurge din un act reflexiv al sincerității asumate, nu dintr-o divulgare involuntară. Prezentarea nu idealizează vinul, ci îl examinează ca posibil catalizator al revelațiilor, luând în considerare precauțiile morale.
Profesorul univ. dr. Ivan Ivlampie, de la Facultatea de Istorie, Filozofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” Galați, cu prezentarea „Ce vin/ă are Alcibiade?”. Prezentarea a indicat câteva dintre reperele acestei figuri tulbure care traversează istoria politică și filozofică a Atenei clasice. Unul dintre punctele de referință l-a constituit Banchetul lui Platon, Alcibiade fiind bețivul care intră în toiul nopții, tulburând o dezbatere despre iubirea platonică, ce intră ca un avatar al lui Dionysos. Una dintre problemele de fond ar fi legătura dintre vin, vină și vinovăție. Adevărata vină a lui Alcibiade nu pare să fie aceea că e beat, ci că nu e suficient de beat pentru a renunța la sine. Din această perspectivă, vinul nu este aici un păcat, ci un simptom. Nu vinul l-a tulburat pe Alcibiade, ci faptul că nu putea trăi lucid tulburarea. Aceasta ar putea fi o tragedie comună: că vrem, uneori, ca vinul să ne scape de noi înșine, și uităm că el doar ne arată cine suntem.
Conf. univ. dr. Claudiu MESAROȘ, de la Universitatea de Vest din Timișoara, cu prezentarea „Despre (trans)substanțe și accidente”. Prezentarea a debutat cu un discurs aristotelic, adaptat în scolastică, fiind centrată pe relația substanței (esenței) cu accidentele ei: substanța este entitatea de bază, substratul ființei, în timp ce accidentele reprezintă caracteristici tranzitorii care nu modifică substanța fundamentală. Într-un astfel de context, cum putem înțelegere transubstanțierea? Oriunde apare problema „ce rămâne când caracteristicile se schimbă”, există un spațiu pentru examenul ontologic al substanței. Putem spune că vinul posedă o substanță (ființa sa de vin), în timp ce culoarea, aroma, buchetul, tăria, consistența și textura sunt accidentele sale, adică proprietăți contingente, modificabile, chiar dispensabile în ordinea identificării logice. Dar această distincție se complică atunci când discutăm despre transsubstanțiere, adică despre ideea că ceva (vinul) își păstrează toate accidentele perceptibile (culoare, gust etc.), dar i se modifică substanța. Actul transsubstanțierii din liturghia creștină medievală (momentul în care vinul devine „sângele lui Hristos”) ilustrează perfect tensiunea dintre ceea ce rămâne și ceea ce devine. Accidental, vinul rămâne neschimbat (are același buchet, culoare, tărie), dar substanța lui s-a transformat. Ființa sa este alta. Cum este posibil această modificare. Transsubstanțierea presupune pre-existenta unei posibilități? Tema a inclus ideea deschiderii asigurată de vin și continuității generată de pâine.
Conf. univ. dr. Vasile Cătălin BOBB, de la Universitatea Tehnică din Cluj Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, cu tema: „În ce măsură este și în ce măsură nu este posibilă filosofia practică”. Prezentarea a fost centrată pe căutarea/nevoia unei metodologii a filosofiei practice. Nevoia a fost gândită din perspectiva practicilor sinelui/tehnologia construcțiilor de sine. Mergând pe ideea că ceea ce rămâne neînțeles e tocmai ceea ce provoacă dorința de cunoaștere, prezentarea a indicat atât relevanța unor referințe metodologice pentru practica filosofică cât și limitele acestei abordări. În absența unor referințe stabile, filosofia practică este posibilă, dar numai ca un demers continuu, fragil și asumat, nu ca un statut stabil.
Lector univ. dr. Daniel NICA, de la Departamentul de Antropologie culturală şi comunicare al Universității București, cu tema „Ebrietate, veridicitate, autenticitate”. Una dintre întrebările importante ale prezentării avea următoarea formă: „Ebrietatea evidențiază sinele autentic sau Străinul din noi?”. Sub influența vinului, omul devine (cel puțin aparent) mai „adevărat”: spune ceea ce altfel ar tăcea, simte ceea ce altfel ar reprima, face ceea ce altfel ar doar imagina. De aici impresia larg răspândită că vinul deblochează „adevărul interior”. Dar riscăm să confundăm deseori dezvăluirea spontană cu expresia autentică. A spune ce simți nu este neapărat același lucru cu a exprima cine ești. Tema diferențiază între veridicitate (discurs sincer, adevărat, fără filtru) și autenticitate (mod de a fi congruent, asumat, reflexiv).
Lector univ. dr. Laurențiu GHEORGHE, de la Facultatea de Filozofie a Universității București, cu tema: „Vin și revoluție – despre rolul subversiv al cafelei în menținerea ordinii politice.” Prezentarea s-a centrat pe compararea vinului (revoluționar, emoțional) cu cafeaua (reflectivă, moderată). Vinul și cafeaua sunt substanțe ritualice, dar cu rol paradoxal de consolare și control într-un context politic. Vinul, simbol al revoluției rapide și intens emoționale, destabilizează direct; cafeaua, simbol al dialogului ponderat și critic, este o subversiune prevenită. Rolul politic al cafelei se situează între revoluție și control, între discurs și coagulare socială: ea întreține ordinea politică sub masca libertății intelectuale.
Lector univ. dr. Liviu COCEI de la Facultatea de Istorie, Filozofie și Teologie a Universității „Dunărea de Jos” Galați, cu tema „Vin și numai vin. O estetică a vieții cotidiene”. Prezentarea a fost centrată pe estetica existenței prin vin în contextul esteticii existenței: o estetică a vieții cotidiene, care celebrează micile ritualuri, ironia filosofică și prezența autentică. Propunerile au inclus formularea unei estetici culturale centrate pe vin ca element ritualic, simbolic și activator existențial în cotidianitate și educația pentru degustare și educația pentru consumul de vin.
Autorul acestui rezumat, cu tema „Vin, conștiință și realitate – despre rolul de mediator al vinului”. Prezentarea a fost centrată pe o analiză a vinului din perspectiva filosofiei conștiinței și a esteticii existențiale, punând accent pe modul în care vinul mediază trăirea, cunoașterea, raportarea la sine, lume și ceilalți. Am explorat trei căi de înțelegere a vinului: științifică, subiectivă și intersubiectivă. Am abordat vinul ca fenomen pre-reflexiv, obiect estetic, dar și mediator al conștiinței, convivialității și identității. Am încercat să propun o filosofie complexă a vinului ca prilej de revelare a sinelui, de acces la realitate și de deschidere către alteritate.
Deși vinul a fost prezent ca temă și mediator, părțile informale au fost dedicate mai curând lui Apollo sau Minervei, decât lui Dionysos (evitând orice consacrare zgomotosului Bachus).
Datorită diversității și complexității punctelor de vedere (și prinderii mele în discuții) dezbaterile nu pot fi rezumate. Destul de probabil fiecare dintre cei prezenți își va transpune ideile exprimate sau primite în secțiunea sa din volumul colectiv.
Câteva dintre intențiile adiționale ale acestui proiect
Am pornit de la ideea unei școli de vară, organizată în fiecare an, gândită ca prilej de întâlnire și discuții a profesioniștilor în domeniu din mediul universitar.
Probabil că unul dintre punctele comune îl constituie dorința unui spor al impactului pragmatic al filosofiei prin abordarea unor teme cotidiene. Ideea de bază ar fi că fiecare se prezintă cu contextele sale de lectură, meditație și înțelegere, după care, utilizând metoda sau metodele preferate, participă la dezbatere pe tema ce țin de existența cotidiană, analizându-le din perspectivă filosofică. Ne propunem să continuăm anul viitor tot pe tema relației dintre filozofie și vin.
Un rezumat tehnic al evenimentului
Patru oameni la o masă au avut ideea unui proiect pe această temă, stabilindu-i totodată principalele repere. Doi dintre ei (Ion Cordoneanu și Laurențiu Staicu) s-au apucat de organizarea evenimentului, începând cu căutarea unui finanțator. Întregul proiect a fost finanțat de Crama Pandora. Desfășurarea simpozionului s-a bucurat de susținerea și sprijinului domnului Florin Florea, care a participat la întregul lui traseu. Mediatorul specializat al întâlnirilor cu vinul a fost domnul Florin MANOLIU, enologul Cramei Pandora.
