Viorel spune “N-am crezut până acum că faptul de-a fi român poate să fie descurajant” Si daca am retinut bine te invarti si tu pe la 45 de ani ?
Opinia mea mea este ca la acesta varsta ti se deschid PORTILE spre INIMA MATURITATII. As putea sa scot „romanul” din propozitia ta si sa-l inlocuiesc cu alt etnonim ca sa-ti arat cate de descurajant ar trebuii sa ni se para a fi si pentru altii apartinand altor popoare proaspt nascute ( sub 100 de ani ) dar scopul interventiei mele este sa…..TE INCURAJEZ
Titlul interventiei mele e inspirat de sintagma ta „o doza de normalitate” folosita in postarea anteioara in care ne anunti ca ai identificat ca in aria lor profesionala doi intelectuali ce „ti-au dat sentimentul ca nu esti singur”
Cand am intrat prima data in aria de functionare a primului McDonald’s nu cunoasteam conceptul de „mcdonalizare” si nici efectele folosirii abuzive a acestui tip de hrana dar, de la parcarea „oltcitului meu grena ” de atunci si pana la viteza servirii, impactul intalnirii mele cu aceasta industrie sosita „peste matricea mea culturala”, m-a determinat sa spun prietenilor atunci prezenti cu mine la masa „iata cum arata 1 km patrat de economie perfecta” :)) Acum imagineaza-ti ca un singur „meserias” ca Grigore Lese fie prin aria miscarii lui profesionale fie prin puterea disiminarii mesajului sau, a horitului sau, actioneaza si modeleaza in acelasi timp sufletul si mintea catorva mii de romani domiciliati pe „zecii de mii de km patrati de normalitate”
Ca vorbim de „un performer” sau „un meseris” al locului/domeniului, ca vorbim de normalitatea functionarii noastre macar in unul din multiplele noastre roluri ( tata, sot, bunic, sef, subaltern, etc ) io cred ca fiecare din noi pe metrul sau patrat de actiune, in conditiile date, fiecare isi livreaza siesi „o doza de normalitate” , „SATISFACTIE a IMPLINIRII” personale/profesionale si daca cineva ii mai si recunoaste/incurajeaza repetabilitatea actiunii , implicit propriai „perfectionarea a dozei de normalitate” iata un mod foarte simplu de a ne DEZMARGINII VALOAREA si de a iesii din „metru nostru patrat de normalitate” si de a ne acelera intalnirea noastra in curtea lui ACASA AL NOSTRU IN ROMANIA NORMALA.
Tu cand spui : “n-am crezut până acum că faptul de-a fi român poate să fie descurajant” imi trasmiti mie ca viata te-a obligat si pe tine in domeniul tau la RESTRUCTURARE , imi transmiti mie ca mesajele tale lansate in public ne arata ca, pentru „cucerirea inaltimilor Everestului tau profesional” ai nevoie de a nu te mai baza pe NOI.
Imi transmiti ca atunci cand iti vei infige si tu steagul implinirii pe Everestul tau profesional ai sa ne luminezi de la mii de km departare si, fiecare eseu viitor al tau , nu va fi cu nimic mai prejos decat un cantec al lui Grigore Lese.
Multumeste si tu celor „putini care te asteapta cu rezultatele” si , fi sigur ca pe unde-ti infigi pintenii urcusului pe Everestul implinirii tale , maine se poate urca ipe acesti pinteni/trepte si „copiii copiilor tai”.
Azi, esti doar putin suparat pe „NOI” ca n-am facut si „NOI” saltul din „solidaritatea fanariot mecanica” spre „societatea organica” a valorilor care ne ridica tricolorul in punctul 5 cardinal din care, numai vazandu-ne „NOI” serios de treaba noastra, evident fiecare pe metru sau patrat de normala existenta si evident toti in acelasi timp, abia atunci putem uimii restul natiunilor lumii si le putem spune cu mandrie ca nu-i chiar deloc descurajant sa-ti duci crucea de roman :))
Auzi ! Ce inseamna acel „trecut recent national ” la scara istorica ?
Intre timpul fondatorilor ROMEI si timpul distrugerii Cartaginei de catre Roma antica sti cate secole a trecut ?
Iti amintesti ceva ispravi si lideri ilustrii al celui mai lung imperiu din istorie pe acest interval de cateva secole de anonimat istoric al ROMEI ?
Cine te pune sa te uiti in gura celor clampanitaori care fac „promisiuni deșarte cu care isi gâdila audienta infantila” ? Ce ! Meteosensibilitatea nu actiona si peste Dostoievski ? Il citez „Vremea noastră este vremea mediocrității, a lipsei de sentimente, a pasiunii pentru incultură, a lenei, a incapacității de a te apuca de treabă și a dorinței de a avea totul de-a gata.” Ti se pare ca acest autor preferat al tau ne scrie din interiorul unei „națiuni care-si umfla istoria si nu înțelege politica” ?
Emirul … „patriot de serviciu” : ))
Scris de
Viorel Rotilă
Revenind la situarea in dialog – riscurile unui blog sunt ca te poti trezi cu intrebarea „Cui i te adresezi?”; sau cu incercarea de a identifica potentialul interlocutor de catre noi cititorii, urmata de substituirea lui -din care decurge o depersonalizare de dragul depersonalizarii din care nu mai intelege nimeni nimic : )) – ambele variante depasind normalitatea de la care pretindem ca nu facem rabat. Poate ca mai corect ar fi sa ne intrebam de ce nu este multumit si mandru de sine romanul, nu cumva pentru ca nimeni nu este profet in tara sa ?
Imi castig existenta ca promotor de proiecte si facilitator al parteneriatelor care pot sustine un flux operational economic cerut de proiect. Lucrez focusat pe un „grup tinta” al factorilor interesati de proiectul ce se edifica. Din acesta experientza practica extrag concluzia ca „grupul tinta” este o entitate virtuala cointeresata de problema in discutie. Faptul ca noi doi „gravitam si in jurul dilemelor lui Viorel” , cel putin la modul theoretic si statistic ne-ar putea face posibila si regasirea intr-un posibil proiect comun. Aparentul meu dialog cu Viorel imi usureaza raspunsul la intrebarea „cu-i ma adresez” ? fiindca amandoi stim ca intr-un proiect cel mai important lucru este „echipa” care iti garanteaza rezultatele planificate, implicit intelegerea directiilor de mers propuse in proiectele gandite de noi pt alti si… aceptate de programe pt a se obiectiva fiindca, nu poti aduce la masa planificarii pe toti beneficiarii proiectelor tale. Personal te-as dori co-paticipanta la dialog/planificare ( si te-am si cautat pe fb pt ati urgenta raspunsul ) dar daca tu crezi ca e destul atat cat ne intalnim si cat ne putem intelege pe acest canal de comunicare si in acesta forma este ok si asa. Cozonacul bunicii iesea perfect daca il lasam sa creasca in legea bunicii sau a cozonacului si nu a copiilor care pandeam cand pleca bunica de langa vatra cuptorului din care-i scotea pentru „al fura” eventual cu tava cu tot, mizand ca se va incurca la numaratoare cei ce comandau cozonacii pt. nunta care ne bucura si pe noi cei ce ieseam cu galeta plina de apa trecuta mai ales prin fatza NASILOR :)) in felul acesta ne procuram banii la care renuntam doar daca se descoprea „hotia” si ne sprijineam bunica repede ca sa procure cele necesare refacerii normalitatii numarului de cozonaci comandati a se coace numai in vatra cuptorului special gandit de bunicu pentru asa evenimente :))