Excesul de normativitate socială, caracteristic societății contemporane, riscă să perturbe mecanismele evolutive, conducând la selectarea predominant a unor indivizi obedienți, fără prea multă inițiativă și, în orice caz, la care imboldul asumării (ori cel puțin imaginării) unei existențe libere este puternic atenuat. Acțiunea bunăstării este orientată și ea în aceeași direcție a favorizării conformismului în dauna inițiativelor radicale. Oare nu cumva acestea sunt caracteristici esențiale pentru supraviețuirea societății?
Etica este unul din răspunsurile date problemelor pe care existența socială le aduce cu sine. Cum ea normează și normalizează relațiile dintre indivizi, generând mediul în care societatea subzistă, putem spune: câtă etică atâta societate. Adică, omul (social – prin definiție) este „un animal etic”. Singura slăbiciune a eticii o constituie diversitatea, adică multitudinea soluțiilor posibile pentru fiecare din problemele generate de existența socială. Suficient motiv pentru toate negările pe care ea le-a suferit de-a lungul istoriei.
Compasiunea este suficientă pentru întemeierea oricărei etici. În măsura în care compasiunea este înnăscută, pornirile etice sunt naturale, doar formele de punere a lor în practică rămânând la îndemâna culturii.
Adevăratul sens al libertății se joacă mai curând în relația cu sine, în raport cu propria natură, adică cu și împotriva ei. Asta înseamnă a accepta drept sine predominant ceea ce este în armonie cu socialitatea (înțeleasă ca dimensiunea personală a socialului; ca orientare către social; uneori, ca instinct social). Abia saltul de la eul natural la eul social dă seama de un început de înțelepciune în discursul personal despre libertate. Libertatea înglobează co-prezența celorlalți, complexul de dispute, dialogul, acceptarea, nevoia etc. pe care-l presupune relația cu ei. În orizontul ei biologia pălește în raport cu socialul, devenind izvor de porniri a căror control se înscrie în străduința pentru libertate.
Câte „vârste” atâtea sensuri ale libertății.
(Imagine preluată din articolul A Crusoe Social Philosophy, http://mises.org/daily/2459)
