Despre ce am putea să vedem în vin. Ideile din intervenția introductivă la simpozionul „Filosofie și vin” (31 iulie 2025, crama Pandora, Vrancea)
De ce ne aflăm la un simpozion despre vin? Alături de faptul că împărtășim plăcerea degustării vinului, ne-a adunat aici interesul pentru analiza relației dintre filozofie și vin (pe alocuri poate vom vorbi și despre relația dintre vin și unii filosofi).
Cred că este relevant locul ocupat de vin în lume, el fiind vizibil prin intermediul diferitelor practici sociale în care este inclus.
Ne aflăm într-o comunitate care a făcut din producerea vinului o strategie esențială de supraviețuire. Este un pariu pus în egală măsură pe valoarea vinului și pe permanenta situare a vinului în zona intereselor de consum, plăcere și anesteziere a oamenilor.
Nu-mi este limpede dacă am învățat despre vin de la vin (degustându-l) sau de la discursul despre vin. Nu exclud posibilitatea ca uneori să fi căutat doar uitarea pe care-o poate media.
În unele cazuri vinul poate avea roluri sociale pe care doar oamenii preocupați de observarea atentă și din perspective atipice pot să le identifice. Spre exemplu, numărul mare de candidați la psihologie ar putea fi explicat de scumpirea vinului. Dacă această ipoteză este adevărată atunci este relevantă discuția despre raportul dintre consumul vinului și terapiile psihicului sau ale sufletului.
În pregătirea acestei întâlniri am avut o dilemă privind ce ar fi de preferat: să citesc despre vin sau să beau vin? După serile în care ratez metron-ul (măsura), îmi repet cu o luciditate târzie că lectura ar fi fost o alegere mai înțeleaptă. Desigur, uit destul de repede acest deziderat post-bahic, fiind pregătit pentru noile experiențe despre vin și mediate de vin.
Vinul poate fi privit ca un adjuvant existențial, el putând să sprijine decizia, ce trebuie continuu reluată și întărită, de a continua pentru mulți dintre noi. Pentru a menaja unele sensibilități, am în vedere în special plăcerea pe care o generează degustarea vinului. În același timp, iau în considerare și rolul vinului în a uita, meditația pe tema relației dintre ebrietate și ignoranță (unii autori vorbesc chiar de-o ignoranță utilă) fiind una relevantă.
Vinul cade în zona unor multiple (și diferite) recomandări etice. Poziționările morale depind, cel mai adesea, de curentele filosofice. Diferențele dintre perspectivele etice la consumul vinului au atât criterii ce merită analizate cât și diferite preferințe individuale sau toane sociale. (S-ar putea ca recomandările să difere chiar și atunci când sunt făcute de aceeași persoană în diferite momente ale întâlnirii cu vinul sau după aceasta.)
Parafrazând o idee a lui Blaise Pascal („Adevăr de o parte a Pirineilor, eroarea de cealaltă parte.”) putem constata că ceea ce este adevărat pentru un anumit nivel al consumului de vin este adevărat de o parte a graniței și eronat de partea noastră a graniței.
Cred că vom avea și prezentări pe tema unei etici a consumului. (Dat fiind contextul sper că ele nu vor aluneca în perspective puritane, perturbând gustul vinului).
Raportat la vin, mai importantă decât perspectiva morală este cea estetică. Mă bucur să avem printre noi specialiști recunoscuți în acest domeniu. Rămâne să ne dumirim pe parcursul acestui simpozion dacă vom desfășura o analiză a esteticii vinului sau vom aluneca într-o estetică a analizei vinului. (Riscul estetizării care camuflează dar familiarizează.)
Aprecierea vinului depinde de loc în multiple modalități. Locul geografic poate aduce, spre exemplu, acel terroir (specific al unui vin) sau diferite obiceiuri de consum. Ne aflăm într-un loc în care oamenii știu ce este vinul, într-o modalitate complexă a cunoașterii.
Timpul contează și el. Spre exemplu, este important anotimpul în care vorbim despre vin, relația clipei cu circularitatea timpului sacru sau cu alte momente alte temporalității sociale. Și momentul poate conta în raportarea la consumul de vin: înainte pare să fie întotdeauna mai plăcut decât după. De fapt, trebuie să includem și regula economiei care ne spune că valoarea unui serviciu prestat scade abrupt după ce ne-am bucurat de el. A învăța să prelungim bucuria degustării vinului (inclusiv prin evitarea mahmurelii) cred că face parte din educație. Avem nevoie să învățăm a ne bucura de vin în modalități complexe.
A degusta un vin înseamnă, în egală măsură, a trăi experiența pe care vinul o prilejuiește, a gândi vinul și a vorbi despre el (operațiuni aflate într-un raport de condiționare reciprocă). Cu mențiunea că a gândi critic un vin riscă fie să anuleze posibilitatea trăirii lui fie să ne îndrepte spre modalitățile propuse de alții pentru a-l experimenta.
Mă frământă întrebarea: Cum să vorbești despre vin fără a distruge pofta de a te bucura de el? Poate, până la urmă, vinul trebuie doar trăit, nu vorbit. Însă, a vorbi despre vin înseamnă a-i prelungi gustul și a accede la semnificații, iar a gândi vinul ar putea să ne apropie de esența sa.
