S-ar părea că liniștea și moartea sunt, din punctul nostru de vedere, învecinate. Amândouă ne înspăimântă, chiar dacă în grade diferite. Motiv pentru care simțim nevoia să privim întotdeauna spre viitor, plini de speranță și proiecte. Abia vecinătatea morții, adică bătrânețea, pare să aducă cu sine și posibilitatea unei forme de liniște. Doar că atunci organismul devine sursa noilor neliniști; poate și pentru faptul că prin el ne vine moartea.
Despre liniște și moarte
Îți recomand și următoarele articole
Dacă nu suntem dispuși să acceptăm homosexualii ce vom face când vor veni „marțienii”, sau inteligența artificială sau … alte chipuri ale diversității?! Lumea se pregătește de tot mai multă diversitate, în timp ce noi instaurăm o formă aparentă de...
Idealul postmodernist al eliberării comunicării de orientarea către scopuri, de caracterul ei „politic”, este greșit, riscând comunicarea fără intenționalitate, adică vorbăria fără conținut. Limba este un instrument născut să servească scopurilor...
Legendele sunt o formă de a lumi; adică de a locui dând sens lumii. Ele aduc nu atât frumusețe cât explicații necesare pentru o dorință inexplicabilă de sens care-l macină pe om. Mitologiile sunt gesturi fondatoare pentru social. Punctul culminant...
Încep să înțeleg de ce sunt ascultați cei mai în vârstă: din milă că mai au puțin de trăit. Într-un limbaj modern brutal am putea spune că zeitățile sunt forțe cu care încercăm să ne armonizăm existența. Poate că baza fizicii moderne o constituie...