Conceptul de handicap social dă seama, într-o bună măsură, de existența unor persoane care au suferit în mod intens presiunea unor anume tipuri de forțe situaționale, oameni pentru care sistemul a generat nișe unde activitatea normală este profund tulburată.
Contururile caracterului sunt trasate de ceea ce scot la iveală din noi diferitele contexte, în special situațiile limită. Pornind de aici se profilează sensul tare al sine-ului, deseori diferite de imaginea de sine pe care dorim s-o proiectăm în societate.
Pericolul unei ideologii nu derivă doar din ceea ce ea exercită în afara ei, împotriva oponenților, ci și din modificările pe care le produce în adepți. Important este de văzut modelul de om pe care-l face să apară în spațiul creat de forțele situaționale ce-i sunt specifice.
Creșterea nivelului de pregătire determină sporirea capacității de integrare socială, adică de a respecta regulile stabilite. Semn că pregătirea aduce cu ea, totodată, un nivel crescut de îndoctrinare. Însă doar simularea pregătirii nu este suficientă.
Realitatea unor roluri depinde de gradul de coerență cu ansamblul contextului social. Dacă foarte multe elemente vin să mărturisească la unison despre atribuțiile acelui rol și apreciază în cor statusul persoanei care-l deține, atunci rolul capătă o tendință de obiectivare, tinzând să depășească chiar sistemul care-l susține, adică să devină autonom.
Adaptarea la ceea ce spune sau crede majoritatea este mai confortabilă decât lupta pentru credințele proprii împotriva majorității, ultima necesitând o mai mare energie emoțională. Situația este aceeași atât în fața binelui cât și în fața răului.
Calitatea de șef constituie una din formele în care sistemul pune la încercare rezistența individului în fața tentației de-a făptui răul. Motiv pentru care strategiile de rezistență la rău ar trebuie dezvoltate în special în rândul celor care au funcții de conducere.
Pornirile noastre de ură abia așteaptă prilejul potrivit. Orice poate sta ca motiv al răbufnirii noastre: diferența de limbă sau cea de culoare a pielii, neamul, partidul, averea etc. Probabil ura are la origine un rol funcțional, contribuind în moduri specifice la supraviețuire. În mod cert joacă acum rolul unui adjuvant pentru egoul propriu, hrănindu-l cu motive ale insuccesului (reale sau iluzorii).
Orice uniformă (chiar și cea de partid) are și o dimensiune de mască ce permite purtătorului să-și ascundă eul în spatele celor îmbrăcați asemenea lui. Astfel, ia naștere o nouă identitate socială, o altă persoană morală (sau nu prea morală), ce-și dezvoltă propriile scopuri și reguli de conduită în a le atinge.
În cadrul oricărui grup social asupra căruia dezindividualizarea acționează în mod semnificativ se poate produce efectul turmei de oi, grupul tinzând să urmeze comportamentului aceluia dintre membri care poate exercita presiunea exemplului ce donează orientare.
Pentru ca violența latentă în noi să izbucnească este suficient să creăm cadrele instituționale propice manifestării ei.
