Ați auzit de Revolta oamenilor de știință?
Dacă nu ați auzit încă puteți să găsiți informații despre această mișcare pe site-ul dedicat ei sau în articolul Point of View: The biospheric emergency calls for scientists to change tactics. Într-o descriere simplă, această revoltă constituie o încercare de mobilizare a oamenilor de știință la forme de acțiune civică menite să salveze omenirea (sau să salveze ce se mai poate) de la auto-distrugere.
În mod firesc unii dintre dvs. vă puteți întreba ce legătură are Revolta oamenilor de știință cu Ziua Națională a României. Un răspuns posibil îl constituie faptul că ele fac parte din aceeași categorie: sunt activități orientate către celebrarea și salvarea mediului în care ne-am născut și sperăm să ne ducem în continuare existența, noi și urmașii noștri. Ambele acțiuni sunt despre Acasă, vizând înțelegerea semnificației și aflarea soluțiilor posibile pentru a-l perpetua. Ele diferă în privința nivelului de generalitate: ultima se concentrează pe zona nivelului național de acțiune în timp ce prima vizează perspectiva globală.
Deși ambele tipuri de acțiuni indică și celebrează comportamentele recomandate, înțelegerea lor este bazată în special pe identificarea situațiilor în care ne comportăm inadecvat față de mediul nostru. Cu riscul de a utiliza o definire categoria celor pe le critic (excesul apofatic), sugerez în continuare câteva inadecvări:
Ratarea legăturii cauzale – presupune a ne considera cauza mediilor existențiale, ratând contribuția lor la ivirea noastră. În cazul națiunii tindem să ne considerăm, fiecare dintre noi, cauza a ceea ce suntem, ratând că faptul de-a fi român constă în bună măsură în apartenența la o comunitate ce se bazează pe contribuția tuturor și, mai ales, a înaintașilor (faptul-de-a-fi-român contribuie la esența noastră, în timp ce existența noastră individuală participă într-o mică măsură – în cele mai multe cazuri – la esența românității). În cazul Pământului considerăm că lumea, creația noastră, este cauza existenței noastre, tinzând să ratăm faptul că posibilitatea lumii a fost deschisă de modul specific acestei planete.
Confuzia proprietății – a considera că mediul nostru este proprietatea noastră. În fapt, noi aparținem cumva mediilor în care ne desfășurăm existența (o dovadă: caracteristicile noastre sunt în bună măsură dependente de mediile noastre). Confuzia este în bună măsură generată de ficțiunea juridică a proprietății (un instrument uman fără corespondent ontologic). Dacă nu putem ieși din paradigma proprietății în înțelegerea raporturilor dintre noi și mediile noastre atunci din cele trei caracteristici juridice ale proprietății (uzul, fructul și abuzul) trebuie să eliminăm abuzul. În cazul națiunii această eroare ia chipul convingerii că țara noastră este proprietatea noastră, considerând că putem face orice dorim cu ea (și cu cei care fac parte din ea). Aici putem introduce toate formele inadecvate de raportare la această realitate specifică lumii. În cazul Pământului … (vă invit în continuare pe dvs. la completările pe care le considerați potrivite!)
Confundarea scopurilor – este o eroarea ontologică ce constă în a ne considera scopul final al tuturor acțiunilor noastre, ratând faptul că scopurile noastre nu pot fi separate de scopurile altor existențe …
Ratarea codependențelor – neînțelegerea faptului că scopurile noastre nu pot fi diferite radical de interesele altor existențe. Nișa existențială specifică omului nu există separat de mediile specifice altor existențe, ci în strânsă legătură cu acestea. Putem observa aici că trăim o inadecvare a instrumentelor morale la această modalitate de înțelegere a mediilor existențiale. Pentru a rezolva problemele fie construim un alt cadru etic fie accelerăm procesul de introducere a altor existențe în universul nostru moral.
Ratarea ierarhiilor existențiale – a fi fericit și a avea putere este condiționat de-a exista. Toate chipurile fericirii ce ne amenință viitorul sunt vicioase. Ea poate fi completată de înțelegerea inadecvată a datoriei – are forma convingerii că singura noastră datorie este propria fericire, ratând condițiile de posibilitate a existenței.
Ratarea specificului legăturii dintre lume și Pământ: lumea este o modalitate de înțelegere și organizare a realității specific umană făcută posibilă de Pământ; una dintre multiplele modalități posibile. Țările/statele/națiunile iau chipuri ale realității în orizontul lumii. Chiar dacă Pământul este condiția de posibilitate a lumii (singura, deocamdată), lumea exercită efecte tot mai importante asupra Pământului. Putem observa aceste efecte sub forma impactului realității (constituită social; aparținând lumii) asupra Naturii. Influențele lumii asupra Naturii sunt exercitate atât la nivel global cât și prin intermediul părților sale, statele. Impactul global însumează cumva rezultatul influențelor părților. Influențele părților nu sunt însă simetrice, unele dăunând mai mult decât altele. Nivelul cel mai ridicat al impactului negativ aparține … țărilor dezvoltate (industrial). În măsura în care vedem în Ziua Națională a României ceva din traseu ce ar trebui să ne apropie de acest statut putem observa o lipsă de coerență în celebrarea luptei pentru apărarea mediilor existențiale.
Am putea considera că Ziua Națională a României este sărbătoarea mediului cultural numit România. Deoarece mediile culturale s-au dezvoltat pe mediile fizice, fiind dependente de acestea, această sărbătoare este și una a mediului fizic specific teritoriului acestei țări. Raportat la perspectiva generală, cea a Pământului, decupajul fizic numit teritoriul României, asemenea celui specific tuturor statelor, este unul specific lumii. Chiar dacă aceste decupaje au o oarecare doză de arbitrarietate, ele au foarte multă realitate; însă, nu suficientă și, mai ales, nu în planurile esențiale. Pentru realitatea teritoriului numit România (se presupune că) suntem dispuși să ne dăm viața (cel puțin unii dintre noi și cel puțin în anumite perioade ale vieții). Aceste gesturi fundamentale vizează apărarea acestei părți de Pământ, considerând (în mod corect) că el este un mediu indispensabil existenței noastre și a urmașilor noștri. Apărarea acestei părți a Pământului pe care o denumim cu mândrie România tinde însă să fie una limitată la orizontul lumii, fiind desfășurată în special în raport cu alte națiuni/state/țări. Cumva sensul esențial al Zilei Naționale îl constituie această apărare de alții, el fiind vizibil în paradele militare desfășurate cu această ocazie.
Încerc însă să sugerez că această formă de celebrare a mediului fizic în care ne desfășurăm existența este incompletă, lipsindu-i protejarea lui împotriva acțiunilor noastre. O soluție ar putea schimbarea semnificației Zilei Naționale Ziua Națională prin înglobarea altor forme de protecție posibile; adică sărbătorind forme ale protecției de tipul de tipul 360° (față de toate amenințările). Deoarece sesizez că includerea altor forme de protecție a acestui mediu s-ar putea să aibă o eficiență parțială dacă ne bazăm doar pe chipuri ale intervențiilor naționale, deduc necesitatea unei alte abordări: crearea unei Zile Globale (sau cum vom putea conveni s-o denumim) pentru a ne reaminti de ce este dependentă existența noastră celebrându-i pe cei care s-au sacrificat în interesul supraviețuirii noastre.
Cineva mi-ar putea răspunde că avem deja Ziua Pământului (22 aprilie) sau Ziua Mondială a Mediului (5 iunie). Răspunsul meu este că nu absența unei zile calendaristice este tema, ci tipul de poziționare mentală și comportamentală specific unei valorizări reale a mediului existențial. Legătura dintre cele două medii, Pământul și țara, este de tipul întreg-parte. Acest raport ar trebui să ghideze ierarhia scopurilor noastre morale. Altfel, s-ar putea să ne menținem granițele dar având un mediu existențial tot mai alterat, cu tot mai puțini oameni. Esența României este dată de existența unei culturi și a unei limbi specifice (cultura condiționând existența limbii române și fiind dependentă de ea) și de oamenii care-și duc traiul în sânul lor și în cadrul acestui mediu fizic, fiind datori să le perpetueze existența.
Închei prin a sublinia un alt punct comun, absența alternativei, și a indica zona de suprapunere dintre cele două. Nu există Pământul B sau România B, fiind datori să conservăm aceste medii existențiale. România se află pe Pământ, calitatea ei de mediu existențial fiind dependentă de păstrarea Pământului ca mediu existențial.
„La mulți ani, România!” înseamnă, totodată, „La mulți ani, planeta Pământ!”
