Încep să înțeleg de ce sunt ascultați cei mai în vârstă: din milă că mai au puțin de trăit.
Într-un limbaj modern brutal am putea spune că zeitățile sunt forțe cu care încercăm să ne armonizăm existența. Poate că baza fizicii moderne o constituie tocmai această orientare metafizică, ce reprezintă o căutare a locului optim (identic cu sensul existenței).
Religia are un puternic rol comunitar: ruga la aceiași zei este una din principalele modalități de-a fi împreună, ce traversează atât spațiul cât și timpul.
„Sentimentul” unei vrăbiuțe care-și hrănește puii îmi atrage atenția asupra semnificației unui astfel de gest în ansamblul existenței. Postura părintelui dă seama de faptul de-a fi util, ba chiar indispensabil. A fi necesar pentru cineva constituie o modalitate de stingere a setei de sens, donând celui în cauză un loc în lume. Căutarea sensului propriei existențe se transformă în asumarea uneia din semnificațiile pe care lumea ți le livrează de-a gata, pregătite pe o zonă de coincidență a biologiei cu socialul. A fi mai mult decât atât presupune deja o smulgere din impersonalul se, normală doar în măsura în care se situează în rândul excepțiilor. Dacă toată lumea ar tenta-o, ordinea lumii ar risca să se prăbușească, impredictibilitatea comportamentelor semenilor făcându-i angoasanți. Banalitatea fiecăruia dintre noi ne face suportabili, contribuind la socializare.
Politicienii noștri au idealuri mediocre; majoritatea privitoare la propria lor persoană. Căpătuiala figurează la loc de frunte.
Sensul libertății personale este înrădăcinat în capacitatea de idealizare. A vrea este situat înaintea lui a putea. Înainte de a încerca să faci ce vrei vine modalitatea de ivire a dorințelor ce-ți orientează acțiunea. Este motivul pentru care cultura face parte din libertate, participând, prin posibilii pe care-i aduce cu sine, la orientarea ei. Libertatea este cel mai puternic argument pentru cultură. Lui „Fericiți celor săraci cu duhul!” i se opune sporul de libertate pe care-l aduce cu sine cultura. În afara culturii fericirea este bucuria sălbatecului în fața scurtelor eliberări de natură ori pentru plăcerile pe care le aduce cu sine satisfacerea cerințelor ei (foame, sex, somn). Smulgerea din brațele nevoilor ia în cultură chipul unei alte necesități: nevoia de sens.
Românii par să adere la religii sau ideologii mai curând de dragul sărbătorilor.
Dragostea este mai degrabă o problemă de credință decât una de adevăr. Asemenea multor zei, ea are exact atâta realitate câtă îi donează credința în existența ei.
Distincția pe care o face Brâncuși între inteligență și deșteptăciune conferă un orizont de sens descurcărelii: deșteptul este descurcăreț; adică, deșteptăciunea este la noi descurcăreală.
Imagine preluată de pe http://www.worldtransformation.com/freedom-book1-description-of-the-transformation-of-humans/
O poveste ciudata si cateva definitiile dictate mie de UMBRA MEA
Dragostea este o formula ascunsa omului de zei pentru a nu risca disparitia speciei. Fericirea este starea de exuberantza a “sălbatecului” care descopera el cumva ca formula dragostei furate este tot NATURA. Cine se smulge/este smuls din bratele naturii face din cultura un “Everest de cacat” “Foamea de SENS” e ca si visul adica : NATURA PURA. Numai ca accesul la constiinta divina a zeiilor este mediat de simboluri si semen. Cultura care nu practica o accelerare a accesului la aceste semne si simboluri este exact ca zgura de pe http://www.google care nu te duce direct in miezul durerilor tale existentiale. Libertatea este cel mai puternic argument pentru “decapitarea urgenta” a celor care au ajuns pana la batjocura de a vota 100 de ordonante, legi si metodologii pe zi ( vezi in decembrie 2013 inflatia de legii si priveste fiecare articol de lege ca pe un glont indreptat spre libertatea EU-lui de a actiona in sensul natural al constiintei zeiilor )
“Zeitățile sunt forțe cu care încercăm să ne armonizăm existența noastra naturala. Religia are un puternic rol comunitar: ruga la aceiași zei este una din principalele modalități de-a fi împreună” evident cu scopul de a ne contopii impreuna spațiul și timpul intr-un cosmic ocean de constiinta pura. Chiar cred ca e necesar o soluție care să garanteze nederanjarea celor se roaga impreuna. ( caci acolo este imbisericirea sensului pentru un alt palier de existenta )
Orientarea metafizica a fizicii moderne este substantializarea acestui ACASA COSMIC in acord cu SOFTUL DIVIN din OM obligat „a lumi” si a locui pe trepte naturale ale existentei in acord cu puterea sa de cuprindere dintr-un anumit stadiu al dezvoltarii sale. “Deformare culturala” este o schizofrenie a celui care locuieste in alt palier cu conceptele altui palier. Exemplu, desi locuiesc in CULTURA vomit pe natura care imi da sa mananc sau…. nu vreau sa cred ca intuitia este o gandire naturala superioara care ocoleste EU-L ca…. astfel m-as vedea golit / imputinat cultural si as fi obligat sa redefinesc LIBERTATEA pe care nu mai trebuie sa o legiferez decat ca si garantie si eficienta a drumului catre SENS.
Viorel spune : “A fi necesar pentru cineva constituie o modalitate de stingere a setei de sens donând celui în cauză un loc în lume” Oare profesorul de filosofie din el este mai este de acord cu aceiasi afirmatie cand este re/privit de amprenta mirarii unei foste studente preferate lui ? Pentru ca sunt de accord si cu urmatoarele lui afirmatii , dupa ce le voi relua/cita incerc o alta “naratiune cu sens” :)) “Teza de realitate a lumii furnizează contextul necesar donării sensului de către conștiință. Când evenimentele nu sunt coerente între ele în mod obiectiv, conștiința operează în mod involuntar ( io spun obligatoriu deci NECESAR ) niste le ajustări ( mai mici sau mai marii in functie de palierul cunoasterii de pe care priveste celalalt ) . Teza de realitate a lumii se sprijină pe existența celorlalți. Una din condițiile de existență a tezei de realitate a lumii este reprezentată de coerența interpretărilor, astfel încât, ele să facă parte din narațiunea numită : existența personală”
Si acum povestea careia ii spun titlul “In dialog cu UMBRA MEA”
Dupa ce in copilarie fugem descult intre satul mamei si satul meu ( 3 km ) de-mi “sfaraiau calcaile”, evident, speriat de umbra mea, proiectata seara tarziu de luna plina, acum “m-am imprietenit cu umbra mea” si dansa imi cere “sa o fac direct politician” :))
– “Daaaa…. cu al cui cap fa”… ai vrei tu sa te duci in parlament ? io am o treaba mea rationala prin societatea civila. Iti imprumuta copilul nostru inconstient ceva din ratiunea lui ?
– Nu te mai sperii de umbra ta insa …tot o desconsideri. Tu crezi ca umbra si inconstientul tau lucreaza impotriva ratiunilor tale si a menirii noastre naturale ? N-ai inteles ca noi suntem substanta, gratia si sublim al naturii ? Everestul culturii voastre politice “de cacat” iata nu stie nici macar sensul imbisericirii umbrei, a ratiunii si a inconstientului INTRU UNUS MUNDI . Altfel spus “te sprijini pe existenta “celorlalti” dar alergi tot cu mare frica si de umbra ta si de inconstientul celorlalti.
( Introduc o fereastra de oportunitate. Norvegienii incearca prin fondurile lor refacerea societatii civile romanesti si pentru a-si consolida brandul, ei investesc chiar si in cultura. Putem pana pe 7 aprilie sa dialogam ca parte din grupul tinta care vrem sa dam sens protestelor din strada prin apropierea dilogului dintre inconstientul colectiv stradal si vamesii evaluatori care vor face hmmmm … la propunerea noastra ?
Poti veni cu “un set de idei culturale care să ne umple intuițiile și așteptările care se situează într-o zonă previzibilă si intr-un altfel decât până acum’ ? )
– imi vorbesti de parca as fi io vinovat de toate saturatiile lui acasa in care locuim impreuna
– iti vorbesc ca unui general al statului major ca io ca umbra nu ma pot desprinde de corp, dar te avertizez ca exista riscul ca sa treaca inconstientul la comanda corpului tau/nostru si sa nu-mi spui ceva in etapa cand nu mai poti controla nimic
Dialogul dintre mine si umbra mea ar putea fi la fel fe natural dialogul dintre multimea analfabeta si elite sau, dialogul dintre cunoasterea comuna si cunoasterea culta. Dau vina si pe aspectul neingrijit al iesirii mele in lume iar marea diferenta e ca atunci cand propun, io ca si umbra a analfabetilor catre “elitele” dumnealor refuza a veni in jurul mesei la dialog si imbisericire exact dupa modelul in care mai sus am refuzat io oferta umbrei mele. Elitele uita ca inconstientul nu lucreaza cu diacritice si nici cu aceleasi cuvinte native. “Toti suntem prosti dar nu in acelasi domeniu de competenta” Privind “elitele” ca pe ceva specializat, cand in jurul mesei ar sta 8 persoane din 8 domenii de competenta diferite, “elita care vorbesc” ar trebuii sa inteleaga ca vorbesc unei audiente formata din niste “prostii analfabeti” caci, tocmai am spus ca nu avem acelasi domeniu de competenta. In concluzie, “dialogul cu umbra mea” este si dialogul intre niste analfabetii din etnii si domenii diferite dar cum bine simti, aici sper ca nu este un dialog al surzilor si mai ales nu e un dialog lipsit de sensibilitate. Avand in vedere ca problema noastra nu se rezolva prin trimiterea umbrei mele in politica si nici prin schimbare de guverne, avand in vedere ca ai dovedit existenta oligopodului de interese format in jurul repartizarii fondurilor europene la entitatile familiale ale lor, zic ca poate mizeria n-a patruns atat de adanc si in principiul si in structura ghidului norvegian, chiar daca, evident ca si acest ghid se suprapune peste aceiasi matrice culturala a romanilor. Spun ca chiar daca nu vom fi castigatori ca aplicanti , totusi castigul este imens daca la masa planificarii se dovedeste ca au lucrat “8 incompetentii : )) din domenii economice si sociale diferite. Ce zici te bagi ? Propunem o “revolutie europeana de dictionar” in care definitii sa stea confortabil toti analfabetii din orice etnie ?
Emirul alergat de umbra sa pana in “curtea zeilor” 🙂