Am avut plăcerea de-a participa, împreună cu Doru Căstăian și Alina Necșulescu, la prezentarea cărții lui Frans de Waal, Diferiți. Genul văzut de un primatolog. Din punctul meu de vedere a fost o discuție interesantă, partenerii de prezentare reușind să evidențieze toate perspectivele relevante, ce ar putea stârni interesul cititorilor potențiali. Prin modalitatea de desfășurare și datorită implicării participanților, prezentarea cred că a atins unul dintre obiectivele autorului: a cartea a furnizat contextul unor dezbateri interesante pe teme actuale, multe dintre ideile existente în ea oferind perspective clarificatoare.
Deoarece nu-mi este clar ce am reușit să redau ceea ce am intenționat în diferitele momente ale lecturii cărții, încerc să redau în continuare, în format scris, câteva dintre ideile pe care mi le-a trezit cartea. Testul este mai curând o colecție de idei disparate decât un discurs coerent. Suplimentar, dat fiind faptul că scopul întâlnirii l-a constituit promovarea lecturii cărții (evident, și scopul implicit de-a fi cumpărată), am evitat abordările critice la adresa unora dintre ideile autorului.
Citind cartea am avut discreta senzație că ascult povețele bătrânului satului, care încearcă să-și așeze în cuvinte cât mai potrivite pentru fiecare înțelepciunea pe care i-a construit-o în timp experiența de viață. Cu precizarea că în discuție este experiența profesională, obținută pe baza unor canoane pe care Frans de Waal le abordează deseori, în mod deschis și critic. Ajuns în perioada celui de-al treilea sex (Simone de Beauvoir), Frans de Waal se bucură de posibilitatea abordării dezinteresate a sexului și genului. În acest plan autorul oferă un număr mare de exemple pentru moduri în care mentalitățile noastre ne-au închis în propria minte.
Câteva elemente de context
În debutul cărții Frans de Waal recurge la o introducerea amplă (ce poate fi regăsită și în câteva prezentări ale cărții făcute de autor), ce indică atât abordarea precaută, menită să evite riscul neînțelegerilor, cât și conștientizarea pericolelor înțelegerii greșite, furnizate de unele curente ale actualului context cultural. Una dintre recomandările implicite ce ar putea fi reținută este cea privitoare la importanței perspectivei în analiza unor teme sensibile din punct de vedere social, cum este cea a genului. De altfel, întreaga carte este așezată sub semnul perspectivei: cea pe care primatologul Frans de Waal o are asupra genului.
Diferențieri și diferențe
De ce Frans de Waal a ales titlul Diferiți pentru această carte? Cred răspunsul ține de încercarea așezării ideii de diferență în planuri multiple. Din această perspectivă, alegerea titlului ar putea avea cel puțin următoarele rațiuni:
- Pentru a sugerea că perspectiva binară asupra genului nu se regăsește nici la alte primate, abaterile de la aceste distribuții făcând parte din zona diferențelor firești pentru lumea viului. Asemenea altor primate, oamenii înregistrează un întreg spectru al diferențelor de gen.
- Pentru a evidenția eroarea unor egalizări forțate, realizate pe modelul corectitudinii gândirii politice. Ideea de fond este cea a existenței unor diferențe biologice între cele două sexe, ce trebuie asumate ca fiind naturale și ca generând consecințe ce nu pot fi camuflate.
- Deoarece dorește să arate că diferențele de gen se găsesc și la alte specii, fără ca ele să segmenteze acele specii în tabere diferite sau, mai ales, să genereze excluderi sociale ale celor diferiți. Exemplul altor primate arată că diferențele de gen nu sunt diferențe de esență.
- Raportat la comparația cu alte primate, pentru a sugera că miza este pe adevăratele diferențe dintre noi și ele, centrarea fiind mai curând pe asemănările care ne oferă un context relevant pentru a ne înțelegere.
- Pentru ne indica limbajul și cunoașterea drept surse frecvente ale unor diferențieri arbitrare, ce nu pot fi atribuite de fapt naturii, ci modului în care încercăm să ne configurăm perspectiva noastră asupra realității. În acest plan am putea considera că exact ceea ce (credem că) ne face speciali, capacitatea de a cunoaște ce ne permite controlul (sau puterea), este în același timp una din sursele unora dintre problemele noastre.[1]
Prin intermediul acestor idei nu doresc să sugerez motivații ale lui Frans de Waal (să-i fac un proces de intenție), ci doar să indic câteva posibilități de raportare la diferențe și instituiri ale diferențelor ce pot fi identificate în carte. Contribuția la clarificarea diferențelor, la separarea celor reale de cele introduse de noi (dintre acestea unele fiind nefuncționale; ba chiar în câteva cazuri putem vorbi de efecte nocive) este coerentă cu intențiile autorului.
Rolul comparațiilor cu alte primate
Frans de Waal scrie despre „maimuțe” (de fapt, în special despre antropoide)[2], vorbind de fapt despre oameni; sau despre antropoida care suntem. Comparația cu alte primate ține în cea mai mare parte de esența textului, însă este uneori utilizată și ca pretext: într-un fel, a vorbi implicit despre noi discutând (cvasi-aparent) despre ei generează o posibilitate mai largă de transmitere a ideilor, ocolind unele bariere de auto-apărare, generate de anumite imagini de sine construite cultural. Comparația pare să aibă mai multor tipuri de adresanți, atât celor care sunt așezați deja într-o perspectivă evoluționistă cât și celor care utilizează alte contexte de semnificare pentru înțelegerea umanului și a întregii existențe a viului.
Sex și gen
Frans de Waal oferă în această carte un context relevant de interogare asupra sexului și genului, recurgând la modul de-a fi (a lumi) al altor primate ca referință utilă pentru înțelegerea de sine a oamenilor. În acest cadru, analizează raporturile dintre sex și gen în cazul antropoidei numită om, fiind un susținător al „căii de mijloc”. Pot reține atenția rolul auto-socializării (ca alegere de sine) în ivirea genului și sugestia implicită că înțelegerea legăturii dintre sex și concepție ar fi revoluționat relațiile sociale, constituind în continuare o provocare la adresa acestora.
În privința sexului un aspect important al propunerilor autorului îl reprezintă evitarea reducerii sale la scopul procreării (citându-l pe Bruce Bagemihl – Biological Exuberance – reproducerea este doar una dintre funcțiile sexului), evidențiind posibilitatea unui context evoluționist de înțelegere mai amplu, centrat pe existența sexului pentru plăcere la toate primatele și funcțiile sociale ale acestuia la unele dintre ele. Am putea observa că, în cazul oamenilor, tabu-urile sexuale instituite de societate coexistă cel mai adesea cu diferite soluții de relaxare temporară a regulilor sau cu toleranță crescută față de unele dintre ele.
Raportul dintre natură și cultură
Carte include o bună pledoarie pentru abordarea atentă, nepărtinitoare, a relației dintre natură și cultură în modelarea idealurilor și comportamentelor noastre. Sugestia autorului este că problema celor două surse ale comportamentului este ontologizată în mod eronat pe modelul disjunctiv (natură sau cultură), soluțiile conjunctive putând fi deseori întâlnite (natură și cultură). În egală măsură, ideile și dovezile prezentate generează o serie de interogații ce par să introducă o tensiune între natură și cultură, din perspectiva raporturilor în care erau așezate acestea în mod tradițional. Este relevant rolul pe care-l are „aducerea la vedere” (descoperirea) a unora dintre comportamentele ale diferitelor ființe vii care răstoarnă înțelegeri tradiționale.[3]
De asemenea, putem considera că una din mizele cărții este identificarea a ceea ce ar putea fi natural în diferite tipuri de comportamente individuale și, mai ales, sociale, diminuând o parte semnificativă a ceea ce tindem să considerăm că ar ține de libertatea construcțiilor culturale.
Toleranța și iertarea
Frans de Waal prezintă rolul social al unor emoții în cazul primatelor. Un exemplu relevant este reconcilierea, ce pare să pare să fie generată de forme ale iertării. Am putea așeza aceste abordări în seria de argumente științifice în favoarea toleranței.
Din perspectiva identificării cauzelor intoleranței, reține atenția prezentarea pe care o face impactului normativității, limbajului (etichetarea) și al logicii asupra intoleranței de care dau dovadă oamenii, acestea generând un spor de diferențe (separare).
Evită atât perspectivele macho cât și erorile corectitudinii gândirii politice
Frans de Waal evită atât centrarea pe „masculinitatea toxică” cât și exagerările corectitudinii politice. Este de relevant faptul că autorul indică unele dintre erorile corectitudinii gândirii politice referitoare la gen. Cartea include abordarea câtorva teme politice din perspectiva determinismului genetic și modelarilor sale culturale. Poate fi reținută preocuparea pentru a nu confunda complexitatea cu relativitatea, evitând riscuri specifice postmodernismului.
Ce ne spun bonobo
Bonobo, specia de primara căreia i-a dat numele, este utilizat de autor pentru a ilustra transformările radicale pe care cercetarea modului acestuia de existență le poate determina în privința înțelegerii de sine a umanității. Cea mai evidentă modificare de paradigmă ar constitui-o renunțarea la a ne vedea ca fiind inevitabil războinici, ucigași fără milă, conturând accesul la o esență pașnică. Cele trei mari probleme ridicate omenirii de modul de-a fi specific bonobo sunt existența pașnică, diversitatea raporturilor sexuale (și rolul sexului) și dominația exercitată de femele. Din perspectiva informațiilor relevante putem reține rolul sexului în socializare și alternativa unei existențe diminuata în materie de frustrări sexuale.
Unele detalii
Exemplul „maimuța Kama Sutra” aduce în discuție o qualia specifică domeniului sexual: cum este să faci sex atârnând cu capul în jos?!
Din perspectiva elementelor care ne influențează alegerile sexuale este relevant faptul că cimpanzei masculi reușesc să asocieze corect imaginea unor fese cu fața deținătoarei.
Selecția sexuală la primate pare să fie bazată pe două criterii dominante (ce intră deseori în conflict cu supraviețuirea): vizibilitatea și atractivitatea. Riscurile adiacente lor sunt compensate de șansele de împerechere. Dezvoltarea amplă a strategiilor de împerechere în zona vizualului pentru a genera atractivitate în cazul unora dintre ființele vii este un exemplu al modului în care ne modifică standardele erotice ale celuilalt gen.
Autorul explorează conceptul alternativ de dominație sexuală, indicând situațiile în care femelele se bucură de privilegii deoarece sunt în perioada fertilă.
Câteva concluzii
Deși, din perspectiva temei sexului, genului și a exemplelor din această categorie la care recurge, cartea ar putea fi considerată ca aparținând „gândirii de budoar”, lucrarea oferă o perspectivă ce poate contribui la modificarea unor paradigme sociale. Conținutul ei sugerează modalitățile neașteptate în care descoperirile științifice ne pot schimba viața prin perspectivele pe care le relevă asupra modului de organizare a societății.
Lectura cărții mi-a lăsat impresia că Frans de Waal se străduiește să construiască o perspectivă obiectivă din care să ne înțelegem pe noi, un loc în care să fim apărați de presiuni ideologice, bias-uri cognitive, cecitatea izvorâtă din interes, contaminare culturală, străduințele de a ne reduce disonantele cognitive provocate de confruntarea valorilor preferate cu realitatea. Personal eram în căutarea unui astfel de loc, îi intuiam coordonatele zărindu-mi cârcotelile pe diferite teme (de tipul combinării lui „și…și” cu „nici… nici”), reacții ce aveau uneori imaginea unor poziționări paradoxale, alteori conturau Incapacitatea de-a alege, pentru ca în fond să evidențieze insuficiența ofertelor existente. Pentru mine ideile lui Frans de Waal participă la satisfacerea unei nevoi de înțelegere.
Autorul conturează un chip al realismului bazat pe cunoașterea științifică, încercând să anticipeze cum ar putea arăta viitorul dacă vom reuși să-l smulgem din brațele sistemelor tradiționale de construcție a semnificațiilor.
Frans de Waal reușește să deschidă cititorului perspective inedite asupra unor aspecte ale vieții animale care ne spune deseori ceva și despre noi, sub două forme: clarificarea unor situații ce ne sunt specifice și închiderile în anumite perspective cărora le cădem victime.
Autorul practică o formă de trezire la realitate, fiind un constructor de realitate.
Tonul general al cărții sugerează că este eronată impresia deținerii unui control mai mare decât există el de fapt. Ne temem de contextul de referință biologic deoarece el aduce o definiție neplăcută a adaptării reușite, aceasta fiind cuantificată prin raportare la supraviețuire și la urmași.
O precizare de final
Finalul întâlnirii (și, mai ales, continuarea ei) mi-au lăsat în minte necesitatea unei interogații critice pe tema modului în care ne raportăm la minte, punctul inițial de referință fiind problema inconștientului. Întrebările mele sunt legate de fapt de efectele separării conștient-inconștient asupra modului de-a înțelege mintea în noile contexte teoretice, din perspectiva unei posibile (și, eventual, necesare) modificări de paradigmă. În bună măsură aceste întrebări mi-au fost declanșate de ideile existente în cartea lui Frans de Waal, fiind deosebit de relevante efectele separărilor cognitive de tip binar și ideea existenței de fapt a unui continuum, a cărui înțelegere (sau măcar intuire) ne-ar putea genera o schimbare semnificativă a ceea ce reușim să vedem din ansamblul existenței.
_____________________________
[1] De ce? Răspunsul simplist ar fi că în efortul nostru de organizarea cognitivă generăm discontinuități cu rol funcțional, cărora le uităm caracterul de organizări cognitive ce ne aparțin, tratându-le drept caracteristici ale realității. Segmentarea cu rol funcțional (din perspectivă cognitivă) are ca efect spargerea continuumului realității. La final ajungem să considerăm ca ținând de realitate ceva ce am generat prin intermediul travaliului nostru cognitiv.
[2] Bănuiesc că aici ar trebui să forțăm o separare terminologică între maimuțe și antropoide (pe ultimele înțelegându-le ca „maimuțe fără coadă”), care să corespundă celei dintre monkey și ape, existentă în limba engleză. Cu mențiunea că aceasta este doar o propunere, ea având o serie de inconveniente, cum ar fi faptul că este dată din perspectiva asemănării cu omul.
[3] Am putea să observăm că, asemenea multor viețuitoare, am mutat o parte a comportamentelor în zone relativ invizibile social, ele fiind desfășurate cel mai adesea într-un timp opac față de cunoașterea socială: noaptea.
(Fotografii realizate de Cornel Gingarasu.)
