Sunt de acord cu afirmatia: „cel mai bun roman a fost regele Carol I”
Ramane pentru alta data sa-ti raspunzi tu daca merita sa-ti focusezi energiile pe sustinirea revenirii monarhiei in „scaunul garantarii identitatii noastre nationale” sau…daca ne lasam dusi pe mai departe in directiile puse in mana „prostitorilor de serviciu”
Pana atunci incerc din dorinta de „a concilia viziunile noastre” sa admit ca fiecare popor are in prim planul politic „doar un fractal din poporul elector” si de dragul experiemntului mental, admite-mi si mie „identitatea poporul roman” incarnata intr-un tanar adolescent plecat din satul sau natal la intalnirea cu „un idealtip al civilizatiei europene” incarnat intr-un profesor exigent care stie totul despre internet si „birocratia weberiana”, stie totul despre functionarea economiei de piata si rolul justitiei, dar il jigneste si mi-L lasa repetent pe „tanarul nostru flacau fractal din popor” din cauza ca nici macar nu-i in stare ca „de ziua mondiala a radioului” sa-si fixeze atentia pe claritatea mesajului macar a unuia din multe posturi de radio pe care le-ar putea asculta, daca si-ar cumpara baterii la radioul sau clasic si foarte portabil, vorbim de radioul care l-a avertizat ca „LUMEA ESTE MAI MARE SI ALTCEVA DECAT SI-O IMAGINA EL ACOLO IN SATUL SAU IZOLAT.
Din ratiuni de stratificare a cunoasteri si relationare institutionala intre interesele corectei stratificari sociale, admitem ca „norocul Romaniei” va veni de la acesti EPIGONI sau „exigenti profesori externi” care au ei metodologia sa-l faca pe tanrul meu flacau egalul la masa egalilor celor cu traditii monarhice in Europa de mai bine de 5 secole. O fi posibil ? Ca si pedagog cred ca nuuuu…. si ma gandesc aici la doua minime cerinte.
1 – Trebe create conditiile ca tanarul sa faca pasi in acord cu „SALTUL OPTIM” internalizat de el si nu unul imaginat de „profesorul rautacios”
2 – Cineva trebe sa-i garanteze tanarului flacau ca la capatul drumului ii va fi mai bine decat daca „ar umbla bezmetic” prin eternitate cum au facut-o si inca o mai face tot poporul pe care il reprezinta el aici in experimentul nostru mental.
Ce ne lipseste pentru garantarea rezultatelor actiunilor in care vrem sa relationam poporul/tanarul repetent cu asteptarile mediului extern si nevoile lui de baza ? Se poate dezvoltare fara participarea tanarului/poporului ? Se poate dezvoltare fara institutii si experti care ofera garantii ? Se poate ca cineva sa joace rolul tatalui care, chiar daca „si el este analfabet” totusi orice tata crede ca fiul sau fractal din sine nu merita injosirea pe care i-o aplica intelectualii si evaluatorii si prostitorii de serviciu ?
Inainte de orice „cautarea lui ACASA este punere de acord” a celor ce au de gand sa faca ceva cu tanarul fractal/popor si astfel are un interlocutor/garant in tatal copilului.
HABEMUS NOI un PATER CULTURAL care sa puna MEDIULUI CIVILIZAT problema in TERMENI CORECTI pentru a crede ca e posibil „saltul optim” si sa ne creasca copilul intr-un an cati alti in 14 ?
Emirul „deshertului cultural”
