Banul este unul din chipurile puterii; banul și puterea dau seama de două fețe interșanjabile ale unui domeniu al realității. Marea reușită a economiei de piață ține de capacitatea înmagazinării puterii sub forma capitalului, pe care o aduce cu sine, polarizând în felul acesta aproape toate aspirațiile omenești.
Înainte de a ne bucura de capacitatea noastră de a teoretiza să ne întrebăm care este gradul de cecitate pe care-l aduce cu sine fiecare teorie. Orice teorie este o modalitate de orientare a minții, adică un sistem de priorități perceptive, un mod de anticipare a percepțiilor posibile, incluzând astfel o formă de închidere în fața altor posibilități care nu sunt coerente cu postulatele teoretice.
Cetățeanul spectator este întotdeauna moralist, practicând o judecată universală ce nu iartă semenii și istoria. Din comodul fotoliu, făcut din principiile îngurgitate în școală sau din lecturi specializate, aruncă priviri acuzatoare asupra a tot ce nu este conform propriilor idealuri. El judecă realitatea pentru că nu este pe potriva idealității, ratând faptul că încercările de înghesuire a realității în ideal au generat marile dezastre ale secolului XX.
Filosofia minții tinde să devină o nouă religie. Numele sub care ea apare sunt diferite: teoria conștiinței, științele neuro-cogniției etc. Zeul este omul, dublat de ceea ce este aproape o imitația a Sfântului Duh, conștiința. Cine sunt noii preoți? Un amestec de oameni de știință, filosofi și oameni dornici de afirmare pe zona a ceea ce tinde să devină preocuparea centrală a acestei epoci: înțelegerea omului.
Experimentati si voi. Cu imaginatie se pot reduce si costurile.
Viorel spune „Banul este unul din chipurile puterii; banul și puterea dau seama de două fețe interșanjabile ale unui domeniu al realității. Cine sunt noii preoți ? Un amestec de oameni de știință, filosofi și oameni dornici de afirmare pe zona a ceea ce tinde să devină preocuparea centrală a acestei epoci: înțelegerea omului” respectiv, intr-un articol recent : „emoțiile participă în mod esențial la deciziile noastre axiologice”
Prin rolul meu de facilitator si „observator participativ” experimentul care vi-l propun l-am descoperit practic si am urmat aceiasi metodologie intr-o echipa 100 % feminina in care participantele aveau minim licientza si una 100 % formata din romi cu grad mic de scolarizare si este urmatorul. Se fixeaza un obiectiv SMART care sa mobilizeze resursele umane spre indeplinirea acestuia. Exemplele care au coagulat la mine cele doua experiente „procurarea in plan local a resurselor financiare in cuantum X si in timp Y pentru cofinantarea activitatilor unui proiect” respectiv in cazul licentiatelor „finalizarea si depunerea la termen a 3 proiecte la 3 programe diferite in termen de 4 luni” ( fondul cultural, fondul de inovare civica si fondul pentru antreprenoriat social ) Analizati si extrageti de la fiecare coechipier cate o componenta emotionala prin care s-a manifestat in timpul procesului de facilitare. Exemple : „identificarea rapida de vinovati intre coechipieri”,” usurinta cu care injura”, „faptul ca nu spune multumesc in fata unui gest care il justifica”, „intarzierea unui raspuns rational cerut de fluxul operational al activitatilor care conduc spre indeplinirea obiectivului”, etc, etc. Incepeti procesul de monitorizare a actiunilor asumate si introduceti in coordonare elementele de bruiaj emotional pentru a identifica gradul indepartarii de la indicatorii de rezultat ai actiunilor in care erau angajati. Exemplu faptul ca au intarziat cu pregatirea aplicatiei si vroiau o remobilizare cu doar 3 zile ininte de termen ( ceea ce oricum devenise utopic ) sau reorientare rapida a activitatii catre o noua oportunitate care ar fi marit eficienta actiunilor , actiune aprobata in negocierile individuale cu membri ehipei dar „cobaiul” pe care ai decis sa-l monitorizezi nu-si recunoaste nici greseala si nici nu-i constient de energiile care-i sunt necesare pentru „saltul optim” . Cu sau fara sprijin de la un anume coechipier care va sprijina experimentul , introduceti pe discutia de e-grup fapte 100 % adevarate care combina aspectele logice cu descrierile actiunilor emotionale ale fiecaruia din cei implicati. Veti observa ca toata discutia se va focusa pe aspectele emotionale si toata lumea ocoleste ESENTIALUL, adica culegerea informatiilor care ar servii atingerii indicatorilor de rezultat sau a obiectivului SMART al actiunilor propuse.
Concluziile
1 – „emoțiile nu doar ca participă în mod esențial la deciziile noastre axiologice” dar cer cu insistenta /prioritatea raspunsuri de la coechipieri daca ii vrei remobiliza din nou spre activitata rationala
2 – in ciuda faptului ca in ambele experiemnte BANUL era cel ce orienta actiunile ambelor echipe ( bani din plan local pt cofinantare si banii de la programele care ofereau oportunitatea pt obiectivele ONG-ului ) sau cum spune Viorel „cea de-a două fațetă interșanjabila a realității” s-a dovedit ca ea in sine , aceasta „realitate si PUTERE SMART” se ascunde ca miezul unei cepe pe dupa „infolierile emotionale” cu care am acoperit-o in experiement folosind punctele slabe ale echipierilor.
Sa admitem acum ca „perfectionand metodologia” pe agenda ascunsa am SCOPUL de a ascunde REALITATEA OBIECTIVA pentru cei ce vrem sa-i indepartam de OPORTUNITATI REALE , deci imi propun sa folosesc rezultatele la SCARA MACRO si astfel sa intre in competitie doar foarte putini care ar avea acces la asa „fineturi ale cunoasterii psihologiei sociale” sau cum spuneam intr-un articol nepublicat sa incerc sa „va vand iadul ca pe un paradis” credeti ca e posibil asta folosindu-ma de puterea de multiplicare a informatiilor emotionale derutante ? Nu cumva greutatea incropirii unei echipe si pana la urma „lipsa proiectului national autentic” este chiar REZULTAT al celor care adapteaza deja acest experiemnt planetar „la scara subculturilor locale neinitiate/necunoascatoare” ? In acest caz cum arata „PUTEREA CELOR FARA DE PUTERE” adica FARA DE CUNOASTERE DE SPECIALITATE ? Voi va simtiti cumva deja traind si voi intr-un „TIMP GOL „ ?
Eu as adauga la eseu si la comentariul facut inainte o fateta a realitatii de care a pomenit un pic si autorul, cand s-a pronuntat asupra faptului „că încercările de înghesuire a realității în ideal au generat marile dezastre ale secolului XX”, anume aceea a dezastrului numit razboi, in toate timpurile si epocile si care are in vedere , exact cum spune autorul doua lucruri esentiale, de neevitat si complete ca descriere a razboiului: banii sub diversele lor forme si puterea, sub forma dictaturilor si a impartirii lumii in sfere de influenta.