Mă simt căutat. A gândi = a simți. De Caton Musceleanu

Viorel spune : „relația dintre cogito și sum deschide noua interpretare a lumii, reducând ființa la limitele gândirii. Acesta este gestul de putere fundamental, care dă seama de preluarea controlului realității de către rațiune”
Identific in jurul meu “un germene de strat social” care in ciuda faptului ca, mare parte din timpul lor si-L dedica eforturilor pentru a face rost de banii supravietuirii lui si a familiei fiecaruia , acestia, se diferentiaza de “GLOATA” prin faptul ca isi dedica un minim zilnic pentru propria lor igiena mentala. Privind stratificarea sociala prin acest criteriu ma regasesc si io in cautarile lui Viorel. Mai exact spus MA SIMT CAUTAT fiindca ii simt prin intrebarile si TEMELE LUI TARI gen “Nasterea rationalitatii”, Gandirea functionala”, “De ce nu avem o comunitate ?” sau “Sacrificarea Libertatii pe Altarul Puterii” , ii simt temele/ obiectul cautarii ca pe ceva ce-mi genereaza o frustrare groaznica, si ma simt asemenea tatalui care-si simte copilul tipand dar din motive independente de el nu-i poate oferi ajutorul de care are copilul nevoie. Din interiorul unei astfel de frustrari imaginati-va ca m-as angaja sclav la cel care, fiind in apropierea celui drag mie, dar pe care nu-l pot ajuta din motive obiective , m-as oferi lui sclav pentru ca mi-ar salva sau mi-ar sprijina trecerea finite mele dragi peste problema care-L/O tine sub zidurile/peretii care ii ingradesc cresterea sau LIBERTATEA miscarii INTRU.
Ce ma determina sa tip dupa “un ajutor intermediar” daca nu constientizarea faptului ca IMPLINIREA FARA DE CEI DRAGI MIE ar fi golita de orice sens ? Daca as cauta o analogie care sa-mi usureze suferintza celui ce ma cauta, ma gandesc la etapa cand puii din ouale tocmai clocite bat cu ciocul in coaja oului si AUD : “CIOC, CIOC, CIOC ! E CINEVA PE AICI ?”
Ce frumoasa imagine mi-am tras pentru a ma scoate/salva dar stiu ca n-am decat acest raspuns : DA , BINE AI VENIT PE LUME, dar afla din chiar prima zi a intalnirii noastre ca n-am raspunsurile cautate de tine la acest nivel de constiinta in care tocmai ai dat cu ciocul.
“Tot ce pot sa-ti promit ca ajutor”, este empatia mea pentru cautarile tale si validarea prin SIMTURI a satisfactiilor mele in fata celor gasite/comunicate de tine singurei alte vietati care ti-a raspuns la acest nivel de sparge a cojii oului trecut in alt nivel de constiinta/dezvoltare.
Si pentru ca e nevoie de comunicare autentica io doar te asigur ca, cu fiecare por al fiintzei mele TE ASIGUR CA AICI , la acest nivel, A SIMTII = A GANDII.
In imagini, comparatia cea mai potrivita care o pot asocia acestei formule este preluata din teoria care sustine natura duala a LUMINII unde, corpusculul ar fi GANDUL si UNDA ar fi EMOTIA cu intesitatile /capabilitatile acestia de a-mi lumina mei subsolurile finite pana la care te pot receptiona si de la care adancimi iti dau feeadbeck-ul.
Admite si tu ca de la inaltimea vietatii care tocmai a spart coaja oului ca INTUITIA este GANDIRE PERFECTA care ocoleste constientul GANDIRE FORTATA DE “CADRELE DE MANIFESTARE” si ACTIUNE propulsata de emotii in raport cu stimuli exteriori care incep a se arata vietatii care tocmai s-a dezbracta de coaja stadiului anterior al dezvoltarii.
La randul meu, voi admite in sensul cautarilor tale ca, DA, GANDUL este cea mai uimitoare UNEALTA FARA FORMA pusa la dispozitia vietatii pornita sa-si cucereasca “PODISUL LUMII”, EVERSTUL EXISTENTEI si AL IMPLINIRII SALE IN LIBERTATE.
Nu stiu de ce nu suntem o comunitate, dar sa ma crezi cu fiecare por al finitei tale ca mi-as dorii sa fac parte din cei care “preiau cursurile de igiena mentala” si le convertesc emic nu doar pentru a ma potrivi asteptarilor ci, si pentru a le convertii pe simturile si nivelurile de constiinta a celor din grupul meu de referintza, pentru a dezmarginii acest ORIZONT AL NOILOR DESCHIDERI de SENS AL MISCARII IN LIBRTATE ASUMATA. Aici “EMIRUL” nu e doar construct si model cultural asumat ci si ROL ACTIV al PROFESORULUI DE LIBERTATE pentru fiecare coechipier pe care mi-l trag in proiectele mele.
Foarte de curand, cea mai draga dintre cursantele mele “imi tipa din deshertul existentei ei” ca a ramas singura in fatza DECIZIILOR SUPREME.
Ma poti intzelege cat de mult ma doare ca nu-i mai pot fi de folos ? Si nici nu cred ca-i moral sa-i preiau din bucuria descopririlor si propriilor trairii/solutii viitoare. Riscul este insa sa se razbune sis a ma lase pe dinafara in indiferentza.
Si ea tocmai s-a dezbract de coaja care o obliga sa-si convertesca SIMTURILE IN GANDIRE /PLANIFICARE a traseului PROPRIEI DEVENIRI. Si din pozitia asta, “supravietuirea mea” inseamna aici obligatoriu sa-mi caut alta muza/echipa/comunitate/alt perete ( fie el si unul facebook ) pentru a-mi expune emotia participarii la constructul acestui nou ACASA al celor ce si-au dedicate indestulator timp pentru “igiena lor mentala”
Nu stiu cat te ajuta feeadbeack-ul meu si in ce posibile directii ti se va insurba gandurile pentru a scoate pe masa dialogului alte teme si titluri inedite. Am raspuns doar pentru ca m-am simtit cautat si gasit fara de unelte disponibile pentru dorintzele celui ce i s-a confiscat libertatea miscarii. La acest nivel mai ai doar simturile cu tine pentru a patrunde dincolo de coaja oului in care se lasa omenirea clocita si inca nepregatita sa intzelega ce este cu acest ACASA al fiecaruia intr-o LUME DE OUA care incep sa se sparga unul dupa altul . CIOC , CIOC, CIOC ! MA SIMTE CINEVA ?  MA SIMT DECI EXIST  Chiar daca nu te intzeleg integral prin cuvant ma simt conecat prin softul divin la notiunea de NOI si de DUMNEZEU . ASTEP NOUL PROIECT SPECIFIC al ACESTUI NOU STRAT SOCIAL pentru care strat social “PROPRIA IGIENA MENTALA” si CROSETAREA EMOTIILOR in TABLOURI demne de expus pe peretele fb , e la fel de importanta ca si hrana supravietuirii pentru ziua de maine

Emirul CURCUBEU