Abstract
Supraviețuirea dialogului social este dependentă de amploarea schimbărilor sociale, fiind condiționată de menținerea relațiilor de muncă și a modelelor de reprezentare de tip sindical. Incertitudinile privind viitorul muncii se transformă automat în incertitudini privind viitorul sindicalismului și a dialogului social. Munca este un tip de relație socială care a contribuit semnificativ la ceea ce suntem. Putem presupune că atât timp cât va dura umanitatea va exista și munca (nu neapărat cu semnificația ei prezentă). Considerăm că soarta dialogului social este legată de viitorul sindicalismului. Sindicatele încearcă să apere un model de echilibru necesar în cadrul unui tip specific de relații sociale numite relații de muncă. Pentru ca sindicatele să aibă șanse de supraviețuire (și, odată cu ele, dialogul social) ele trebuie să îmbrățișeze schimbare, orientând-o totodată în direcțiile adecvate scopului lor. Utilizăm sintagma cibersindicalism deoarece principale cale recomandată o constituie implicarea sindicatelor în utilizarea și dezvoltarea AI, respectiv a noilor tehnologii și a cercetărilor de profil. Soluția de ansamblu: o reformă a sindicalismului bazată pe o nouă ideologie și pe creșterea puterii că urmare a utilizării noilor tehnologii. Scenariile propuse în acest articol se izbesc de o limită evidentă: ele explorează posibilitățile de evoluție a societății utilizând soluțiile posibile pentru a satisface scopurile noastre actuale. Soluțiile discutate nu iau în considerare schimbarea dorințelor oamenilor în timp, fiind imposibil de anticipat direcțiile de evoluție a obiectivelor umanității. Abordarea noastră este situată între ceea ce credem că va fi și ce credem că ar trebui să fie.
