În căutarea identității
Dezindividualizarea dă seama de slăbirea presiunilor morale, de transformarea persoanelor în indivizi, faptele fiecăruia putând fi camuflate în spatele lui noi. Trecerea de la apelativul ˊdomnuleˊ [1] la ˊtovarășeˊ constituie una din formele de dezindividualizare: ˊdomnuleˊ evidențiază diferențele existente în cadrul asemănărilor, în timp ce ˊtovarășeˊ insistă pe asemănările care anulează orice diferență. Undeva la mijloc...
Faptul-de-a-scrie stă sub imperiul feței pe care vrem s-o arătăm celorlalți. Ideal nerecunoscut până acum: să trăiesc din scris. Numai că în acest caz risc să-mi dispară plăcerea de-a scrie (sau scrisul derivat dintr-o necesitate interioară). E riscul scrisului la comandă, ce perturbă ceva din firescul gândirii. Semn că lipsa succesului de piață ar putea fi...
Partea neplăcută a narațiunii numită umanitate ține de faptul că fiecare gest făcut de oricare dintre oameni se înscrie în limitele umanului, dând seama de unul din modurile de-a fi ce-i sunt posibile. Într-un exercițiu laic de sinceritate demonizarea nu ajută, de fiecare dată fiind vorba de o formă a umanului de-a fi, pusă în scenă...
Educația este inevitabil orientată intențional, fiind întotdeauna într-un raport submisiv față de societatea care-i donează valorile ce trebuie apărate și componentele ideologice. Indiscutabil, educația reprezintă un bine social. Problematică este doza inevitabilă de îndoctrinare pe care o poartă cu sine, ea constituind una din căile prin care Răul se strecoară în societate. Sistemul educațional este întrucâtva...
Alegerile presupun întotdeauna crearea unor forțe situaționale cu acțiune limitată în timp, prin intermediul campaniilor electorale, sub imboldul cărora trebuie să cadă cât mai muți cetățeni. De aceea, de fiecare dată ele au nevoie de apelul la un sistem virtual, pe care-l creează prin intermediul discursului electoral, care să-și întindă existența pe perioada campaniei și în...
Semnificația realității este dată de discursul de prezentare a ei. Succesul și dominanța unui anume discurs asupra socialului capătă numele de sistem politic. Ca orice discurs, și discursul care susține un sistem politic tinde să fie totalitar, adică să acopere toate regiunile realității. Succesul de care se bucură discursul ce stă la baza democrației este generat...
Dreptul de a fi părinte este universal și cvasi-indiscutabil, deși unii părinți constituie surse de perpetuare a răului social. Tema mamei ca simbol al iubirii necondiționate față de propria odraslă este deja recurentă în cărțile mele. Simt nevoia de fiecare dată să-mi exprim uimirea în fața intensității iubirii materne și, totodată, gradului ei de indiferență etică....
Orice protest destramă un pic pânza țesută de discursul oficial, care generează și susține construcția sistemului. Este o modalitate de a ieși din unidimensionaliatate viziunii oficiale, de a arăta că lucrurile sunt posibile și altfel, de-a oferi perspective și speranțe. Din perspectiva intereselor individului, a pericolelor care-l pasc, un anume grad de contestare a sistemului este...
Pictorii Renașterii și toți ce-i care le-au continuat activitatea au contribuit la mutarea accentului gândirii pe imagine, pregătind apariția televiziunii. Dacă teza lui Giovanni Sartori privitoare la video-copil este adevărată nu-mi rămâne decât să mă bucur de ceea ce consideram că mi-a făcut rău comunismul: împiedicarea accesului liber la televiziune și diversitatea pe care ea o...
„Mintea emoțională” poate reacționa și la imagini pe care nu le conștientizăm, la lucruri care sunt insesizabile pentru atenție dar decelabile pentru monitorizarea pe care afectivitatea o exercită continuu (aparent în paralele cu atenția rațională) asupra tuturor simțurilor noastre.[1] Mintea emoțională reacționează în special la paternuri senzoriale, asociindu-le emoții corespunzătoare. În felul acesta „știm” ceva chiar...
