Caută
Avatarurile unei existențe
Oamenii nu mai știu cum funcționează lucrurile

Oamenii nu mai știu cum funcționează lucrurile

În seria de documentări pe tema modului în care ar trebui predată Gândirea critică, cu niscaiva ani în urmă am găsit următoarea recomandare (spre rușinea mea i-am uitat autorul): trebuie să le cerem studenților să descrie cum funcționează lucrurile simple – bicicleta, toaleta, chiuveta, clanța ușii etc.

„Stilul cognitiv” personal[1] m-a făcut să zăresc relevanța de primă instanță a recomandării de-a utiliza ca resursă didactică priceperea modului în care funcționează obiectele întâlnite în mod cotidian. Am reținut-o deoarece am considerat că poate contribui la creșterea prizei la realitate. Prins de alte preocupări, am ratat utilizarea ei efectivă.

În ultimele zile am fost captivat ore bune de fluxul de informații și mărturii despre ce se întâmplă în S.U.A.[2] Deoarece și la ei sursele oficiale de informații sunt intens contaminate politic, alături de cele tradiționale am utilizat Tiktok-ul, în special ca flux de mărturii individuale.[3] Alături de modul în care sunt percepute unele din ordinele executive ale președintelui D. Trump, mi-a atras atenția numărul mare de mărturii (directe sau indirecte) despre atitudinea unor persoane care au votat cu Trump și sunt acum afectate negativ de ordinele sale executive. Uimirea, neînțelegerea și convingerea că președintele SUA a greșit în privința lor par să fie regula (mai rar pot fi găsite persoane care-și mărturisesc eroarea comisă la vot).

Dintr-o dată am observat o parte a problemei: oamenii care sunt acum debusolați de ceea ce li se întâmplă nu înțeleg cum funcționează lucrurile. Ei s-au cantonat în aparența declarațiilor electorale ale lui Trump, fără să analizeze consecințele în plan personal pe care le-ar avea deciziile anunțate.

Altfel spus, am zărit dintr-o dată utilitatea profundă înțelegerii modului în care funcționează diferitele obiecte pentru gândirea critică. Ea oferă priceperea relațiilor dintre diferitele părți componente, modul cum se influențează reciproc. Această practică cognitivă generează obișnuința de-a trece de la aparențe către cauze și efecte în multiple planuri. Pe această cale studenții dobândesc gândirea funcțională, cea care-i ajută să înțeleagă relația dintre acțiune și consecințe.

Morala poveștii: avem nevoie de un spor de gândire funcțională. Este necesar să (re)învățăm cum funcționează lucrurile pentru ca alegerile noastre să fie dublate de conștientizarea efectelor pe care le au. Doar înțelegând efectele alegerilor noastre ne situăm în zona alegerilor responsabile. Înțelegerea modului cum funcționează lucrurile în plan social ne oferă șansa de a împlini prezumția alegerii raționale, pe baza căreia modernitatea a construit și impus modelul democratic. Alegerile iraționale ne situează în afara democrației, devenind responsabili de instituirea noilor ideologii.

_____________________________________________________

[1] Mi-am trăit prima parte a vieții (copilăria și adolescența) în perioada comunistă, fiind născut într-o familie ce se străduia să-și procure cele necesare existenței (asemenea marii majorități a persoanelor). În acea perioadă lucrurile utile fie se stricau destul de des (deoarece erau prost făcute; unele fabricate în România; majoritatea în China), necesitând reparații frecvente, fie lipseau cu desăvârșire. În consecință, capacitatea de-a avea o înțelegere medie a modului cum funcționează lucrurile te situa în zona omului priceput. La aceste solicitări ale strategiilor de supraviețuire s-a adăugat exemplul tatălui meu, care a avut o preocupare continuă pentru ceea ce filosofii numesc firea lucrurilor: orientarea către înțelegerea (cotidiană a) scopului și modului de-a fi a naturii și obiectelor. Cele două contexte au fost suficiente pentru a-mi imprima acest stil cognitiv, dublat (nu în foarte multe locuri) de câteva deprinderi practice (spre exemplu, pot repara câte ceva prin casă). Raportat la cele două moduri de gândire indicate de Karl Popper (cele două categorii de filosofi, spunea Popper; iarăși, am uitat lucrarea), cel centrat către a cunoaște foarte bine ceva și cel orientat către a cunoaște câteva ceva din fiecare domeniu, cred că fac parte din a doua categorie. Este, probabil, motivul pentru care am schimbat câteva meserii și profesii, într-o aparentă goană după un altceva. Din perspectivă cognitivă, posibilitatea de-a avea o înțelegere generală (deseori de suprafață) vine cu un cost: un anume grad de superficialitate raportat la fiecare dintre domenii (ce riscă uneori impostura). Am în schimb o orientare către a înțelege cum funcționează obiectele (cel puțin cele casnice), pe care mă strădui (deseori fără succes) să o dau mai departe. Dată fiind această orientare cognitivă, am căzut frecvent în păcatul utilizării ei drept criteriu de comparație față de cei din noua generația, în încercarea de a-mi oferi o justificare existențială. Însă, deși centrare pe noi eram altfel (ce sugerează un „mai buni”) o consider eronată, încercarea de-a avea un nivel mediu de înțelegere a obiectelor care ne înconjoară ar putea să ne sporească priza la realitate inclusiv în planuri profunde. Ideea de bază este că, în acest exemplu, am putea beneficia de un transfer de modele cognitive din planul existenței cotidiene în cel al deciziilor electorale.

[2] Alături de riscurile generale pe care le anunță comportamentul său, cred că se poate vedea acum în S.U.A. ce s-ar fi întâmplat în România dacă ar fi ieșit Călin Georgescu președinte (de fapt, ce s-ar putea încă întâmpla), considerând că el împărtășește cu Donald Trump o serie întreagă de caracteristici din zona anormalității. Așa cum a devenit evident încă din perioada primului mandat al președintelui SUA, nu fac parte din zănaticii care-l admiră pe D. Trump, ci din aceea a celor care văd în el una din sursele răului. Deși în ochii conservatorilor asta m-ar situa în zona corectitudinii politice, stânga m-ar critica pentru că nu sunt suficient de woke, ratând aderența la seria de atitudini și comportamente pe care le-am indicat de-a lungul timpului drept exagerări (multe dintre ele indicându-le deja ca având o contribuție cauzală la amploarea preferințelor actuale pentru extremiști).

[3] Înainte de a vă grăbi să criticați această opțiune este bine să încercați orientarea acestei aplicații (în special prin comportamentul propriu) către interesele dvs.! Veți putea observa că în proporție de cca. 70% ea vă oferă în flux conținut din categoria celor dorite. Acest conținut poate fi tratat ca potențială informație, necesitând un efort adițional de analiză, orientat către verificarea informațiilor esențiale de pe site-urile oficiale. Tiktok utilizează într-o măsură semnificativă inteligență artificială, putând fi considerat un exercițiu util din zona lucrului cu IA.

O parte a spaimei de Tiktok poate fi împrăștiată printr-o glumă din zona stand-ul comedy (iarăși, am uitat autorul): Un tânăr se plângea altuia că aplicația Tiktok nu merită să fie utilizată deoarece  arată doar saloane de înfrumusețare, conținut cu modă feminină și altele din această categorie. Cel de-al doilea îi răspunde simplu: „Ție îți arată asta! Tiktok îți afișează de fapt ceea ce dorești să vezi. Adică, preferințele tale i-au sugerat … orientarea ta sexuală.”

Ideea ar fi că, într-o oarecare măsură, utilizarea acestei aplicații ne poate releva ce poate reține o IA despre noi, indicându-ne ceva din ceea ce suntem (sau cel puțin modul în care suntem pentru ea).

Scris de
Viorel Rotilă
Alătură-te discuției

Viorel Rotilă

În căutarea identității