Bab’Aziz sau despre reamintirea sufletului

Printre accidentele fericite ale Facebook-ului (puține, e drept) se numără și descoperirea filmului Bab’Aziz și, odată cu el, a unor fragmente (muzicale, mai ales) din tradiția sufi.

Ivit în contextul unor ani pierduți în zona unor eforturi pragmatice, dezvoltate pe fondul captivității în imediat, acest film a fost ca o redescoperire a sufletului pentru mine. Evident, importanța pe care i-o acord este profund subiectivă, empatia fiind posibilă doar pentru persoanele aflate pe același parcurs.

Senzația unei rezonanțe profunde cu teme din această zonă a globului[1] îmi reamintește faptul că lumea are o a gamă întreagă de posibilități, cultura occidentală fiind doar una din ele. Trebuie să admit că aprecierea mea survine pe fondul reamintirii muzicii lui Ravi Shankar & co. pe care o ascultam în urmă cu 15-20 de ani.

Forțând un simbol, dacă vă place filmul înseamnă că este timpul să vă întoarceți la suflet!

[youtube]http://www.youtube.com/watch?v=fhSSxRKojqg[/youtube]



[1] Evident, s-ar putea ca tocmai nevoia mea de sens din această perioadă să accentueze importanța pe care i-o acord.

Adaugă un comentariu

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>