Despre demonii electorali: alegerea bazată pe aparențe

Psihologul Alexander Todorov a demonstrat experimental că o bună parte dintre alegători își votează candidații în funcție de o judecată inconștientă pe care o fac pe seama competenței pe care le-o sugerează fața acestora într-o fracțiune de secundă. Judecata este făcută în mod instantaneu la vederea feței.

Ideea generală: majoritatea alegătorilor își aleg candidații în funcție de modul în care judecă, în mod inconștient, competența unei fețe nefamiliare zărită într-o fracțiune de secundă. Cu alte cuvinte, îi judecă în funcție de ceea ce le sugerează, inconștient, fața acestora.

Cercetările efectuate au demonstrat că judecata rapidă, inconștientă (nereflexivă), bazată pe fața candidaților a afectat decizia electorală a multor cetățeni, constituind un criteriu de predicție a rezultatelor alegerilor în cca. 70% dintre cazuri.

Această teorie demonstrează că votanții nu sunt atât de raționali pe cât se crede. Ceea ce înseamnă că acțiunile de conștientizare a acestora pot constitui un demers eficient.

Odată luată decizia (în mod inconștient) ea este apărată de către cetățean, cel mai frecvent mecanism de apărare constituindu-l eroarea/biasului confirmării.

Această interpretare este coerentă cu studiile de teoria cogniției privind modul în care judecăm un chip uman ca fiind frumos. Ideea generală: ne apar drept frumoase fețele care respectă regulile simetriei. Una din explicații vizează ușurința percepției: cu cât o față este mai simetrică cu atât tindem să o considerăm mai frumoasă. Cu alte cuvinte, ni se pare mai frumoasă fața pe care o percepem mai ușor; adică, vedem ca fiind mai frumoase chipurile care nu ne cer eforturi deosebite de a le percepe.

Câteva argumente în sprijinul acestei teorii asupra percepției frumuseții puteți vedea mai jos.

Într-o manieră rezumativă, argumentul este următorul:

–         Avem un tipar facial al competenței, constituit în cadrul experiențelor noastre perceptive.

–         Este posibil ca receptarea inconștientă a „competenței unei fețe” să funcționeze similar percepției frumuseții.

–         Vizualizarea a două chipuri umane diferite aflate într-o competiție electorală ne conduce la clasificarea lor, în mod inconștient, diferită din punctul de vedere al competenței.

–         Această percepție a „diferențelor de competență dintre două chipuri umane” ne conduce la formare unei preferințe pentru cel pe care-l considerăm mai competent, pe care o conștientizăm.

–         Odată formată convingerea, respectiv preferința pentru una dintre fețe, tindem să ne-o apărăm ca fiind a noastră (ea reprezentându-ne cumva), unul din mecanismele de apărare constituindu-l biasul confirmării.

PS. Aici puteți vedea o discuție interesantă despre decizia electorală și fenomenele care intervin în luarea ei:

Adaugă un comentariu

Articole similare

Un răspuns

  1. 9 februarie 2016

    […] inițiale (despre orientările inițiale, ca decizii inconștiente, am povestit câte ceva în ”Demonii electorali”; voi continua povestea cu Biasul […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>