Despre fețele schimbării
Acum sunt un adept al schimbării sociale. (Ce pompos sună!)
Cred în necesitatea schimbării conducerii și a sistemului. Asta în condițiile în care nu sunt un împătimit al Progresului.
A nu se înțelege că „fac valuri”, pentru ca vreunul din ele să mă ducă la vârf! M-am avântat deja prea mult pentru gustul meu (este drept că Diavolul mă împinge înainte)
Văd însă prea muți oameni perimați la vârf, în funcții de conducere. E drept, din păcate nu-mi sar atât de mulți tineri în ochi prin competență. Sper doar că nu mă învârt eu în mediile potrivite.
Deunăzi un coleg mai tânăr îi spunea altuia în vârstă, pensionar revenit temporar în activitate:
– Ce caută dinozauri aici? Nu suntem la muzeul de istorie!
Tonul era pe jumătate în glumă, pe jumătate serios.
Dincolo de neplăcerea pe care-o simt în cazul rupturilor brutale, există un sens adevărat în această discuție: unii care nu se lasă dați la o parte și alții care prea se grăbesc să le ia locul. Se întâmplă însă de când este lumea.
